Connect with us

Gândiți-vă la toți oamenii cu care lucrați sau interacționați în mod regulat. Ați întâlnit vreodată tipul negativ, critic sau cel care face pe victima? Pariez că-ți amintești unul dintre acești oameni chiar acum.

 

În opinia profesorului internaţional de yoga Dana Ţupa, pesimiștii răspândesc negativitatea ca gripa și trebuie să ne limităm expunerea, deoarece atunci când le transmitem un lucru pozitiv, acela se va întoarce înapoi în formă negativă. Pesimiştii au puterea de a afecta negativ nu numai viziunea ta, ci și cultura sau chiar reputația ta.

De asemenea, specialistul afirmă că succesul nostru în viaţă constă în a ne alege foarte bine anturajul, în a decide de cine să ne lăsăm influenţaţi sau nu şi în a încerca să evităm factorii perturbatori care ne pot destabiliza de la drumul nostru asumat.

 

Cele trei tipuri de personalităţi care ne ţin departe de la obiectivele noastre

 

  1. Tipul negativ

“Acest tip de persoană pare să aibă o problemă pentru fiecare soluție și iubește să scurgă entuziasmul din orice idee nouă. Mantra lui este: „Acesta este modul în care a fost întotdeauna făcut”. Când se deschide o fereastră spre oportunitate, el te va trage la umbră. Îți va împiedica energia și îți va încetini ritmul. Nu îți va oferi energie dacă te vei inconjura de acest tip de persoană. Nu te poți aștepta să ai o viață pozitivă dacă te înconjori cu oameni negativi”, declară profesorul de yoga Dana Ţupa.

 

  1. Tipul critic

“Criticii sunt cunoscuți pentru că au de găsit tot timpul ceva deranjant de spus despre toată lumea și sunt deosebit de faimoși pentru tranzacționarea informațiilor confidențiale sau negative despre ceilalți. Criticii folosesc bârfele pentru a le lega și pentru a controla miniaturi. Nu lăsați niciodată pe nimeni care nu a făcut nimic să vă spună cum să faceți ceva”, declară profesorul de yoga Dana Ţupa, directorul PURNA Yoga Academy.

 

  1. Tipul victimă

“Niciodată nu este capabil să accepte responsabilitatea personală, viața pare nedreaptă față de victime. Puntea este întotdeauna stivuită împotriva victimelor și nu au decât ghinion. Îi veți recunoaște prin scuzele lor de semnătură”, menţionează Dana Ţupa.

 

Sfaturile profesorului de yoga Dana Ţupa

“Înconjurați-vă cu oameni care visează mai mult decât voi. Îmbunătățiți cu pasiune totul în calea dumneavoastră, de la procese și produse, la colegi, prieteni, angajați. Ei cred că orice este posibil și ei vor crede în tine. Cea mai importantă atitudine de urmărit, desigur, este a noastră. Nu putem schimba întotdeauna oamenii sau circumstanțele din viața noastră, dar putem schimba întotdeauna răspunsul nostru. Excelența nu este o abilitate; este o atitudine, iar gândirea pozitivă generează obiceiuri curajoase. Ori de câte ori aveți ocazia, deveniți încurajator și motivanți pentru ceilalți. Nu aspirați niciodată să fiți cel mai bun din echipă. Aspirați să fiți cel mai bun, pentru echipă”, conchide profesorul internaţional de yoga Dana Ţupa, fondatorul PURNA Yoga Academy – prima şcoală de yoga din România acreditată de Yoga Alliance International din Statele Unite.

Psiho

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Fiecare dintre noi a experimentat, cel puţin o dată, o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situaţii în care viaţa nu ne este ameninţată. Acelea sunt atacurile de panică, caracterizate prin accelerarea bătăilor inimii, respiraţii rapide şi scurte, sentimentul de pierdere a controlului şi de moarte iminentă.

În opinia psihologului Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, toate reacţiile chimice şi fizice ale organismului apar ca un răspuns al acestuia la sentimentele de frică pentru a face faţă unui pericol iminent, de viaţă şi de moarte. În cazul atacurilor de panică, organismul nostru supraevaluează evenimentul prezumtiv periculos şi transmite semnale exagerate sau inutile creierului.

“Atacul de panică este precum un semnal fals de alarmă, din cauză că organismul nostru nu a anticipat corect gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Odată ce au fost transmise primele impulsuri creierului, se produce o reacţie în lanţ ireversibilă. Atacurile de panică apar, de regulă, din senin şi ating apogeul după 10 minute şi pot dura până la 30 de minute. Am putea descrie un atac de panică ca pe un coșmar emoțional, iar rezultatul său este în cele mai multe cazuri unul dureros din punct de vedere mental și emoțional”, explică psihoterapeutul Angela Nuţu.

 

Cauzele atacurilor de panică

Deşi la ora actuală cauzele exacte ale atacurilor sau tulburărilor de panică sunt neclare, tendința o putem regăsi în cele mai multe cazuri în mediul familial. Există, de asemenea, o legătură cu evenimentele de tranziție majore în viață, cum ar fi absolvirea facultățiii și integrarea într-un loc de muncă, căsătoria sau apariția unui copil, mutarea în altă localitate, țară. Stresul sever, cum ar fi moartea unei persoane dragi, divorțul sau pierderea locului de muncă pot provoca, de asemenea, un atac de panică.

“De obicei, la cazurile de atac de panică, identificăm cu ușurință 3 categorii de factori declanşatori. Factorii biologici sunt, în general, predominanţi şi sunt caracterizaţi prin hipersecreţia de adrenalină, sensibilitate crescută la schimbări hormonale, hipersensibilitate la temperatură sau lumină, reacţii adverse la medicamente etc. Factorii de personalitate au, totodată, o incidenţă destul de mare asupra exprimării atacurilor de panică, cum ar fi: hipersensibilitatea la stimuli de natură emoţională, perfecţionismul, raţiunea nenuanţată, nevoia de control sau aprobare, tendinţa de a nega sau de a suprima sentimente, un nivel ridicat de imaginaţie etc. Nu în ultimul rând, factorii familiali contribuie la astfel de reacţii, anume: abuzul fizic sau psihic, mediu cu reguli foarte stricte, critica exagerată sau aşteptări nerealiste din partea părinţilor etc.”, menţionează psihologul Angela Nuţu.

 

Cum se tratează atacurile de panică?

Dacă suferi de atacuri de panică în mod frecvent sau chiar un singur astfel de episod te-a speriat suficient de tare încât să îți provoace o stare continuă de stres și anxietate, cu siguranță ești unul dintre oamenii care au nevoie de ajutor.

Deși atacurile de panică nu te afectează la nivel fizic și sunt uneori tratate poate prea superficial de cei din jurul tău, pentru sănătatea ta mintală și emoțională, este vital să înveți să depășești momentul. În mod obișnuit, tratarea atacului de panică are scopul de a ușura impactul pe care îl are anxietatea asupra vieții tale și te învață cum să faci față când veți simți că un atac poate fi declanșat. Terapiile psihologice sunt opțiuni de tratament obișnuite, iar în unele cazuri poate fi prescrisă și medicamentație.

De asemenea, Asociaţia Română de Hipnoză propune hipnoterapia, o metodă tot mai recunoscută pentru tratarea anxietății și, de asemenea, foarte utilă în gestionarea atacurilor de panică.

“Hipnoterapia pentru anxietate poate ajuta la reconstruirea încrederii de sine și la sporirea stimei de sine, precum și la reducerea sentimentelor de frică și îngrijorare. Hipnoterapia te poate ajuta să înveți și să dezvolți capacitatea de a accesa o stare de spirit calmă, care este necesară pentru a te ajuta să faci față emoțiilor copleșitoare pe care le simți. Hipnoza pentru atacurile de panică este similară hipnoterapiei pentru anxietate. Scopul este să accesezi subconștientul și să utilizezi  puterea de sugestie pentru a promova schimbările pozitive. Sugestiile folosite de hipnoterapeut vor fi adaptate situației tale individuale – ceea ce provoacă atacurile de panică și de ce, și ce se poate face pentru a schimba modul în care organismul tău răspunde la factorii declanșatori”, explică Angela Nuţu.

Totodată, hipnoterapia pentru atacurile de panică te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și normalitate în viața ta. Te poate ajuta să înțelegi ce anume a cauzat anxietatea, să recunoașteți semnele declanșării unui atac și îți oferă instrumentele necesare pentru a depăși momentul.

Relaxarea este, de asemenea, o parte a terapiei. Atacurile de panică pot provoca adesea sau pot agrava senzația de anxietate, deoarece te temi de următorul atac, fără să știi când se va întâmpla. Tot cu ajutorul hipnozei poți învăța tehnici de relaxare, pentru a te ajuta să reduci stresul și îngrijorarea generală – scăzând riscul unui alt atac.

Atunci când o persoană cu atacuri de panică este motivată să rezolve problema și dispusă să accepte sugestii de vindecare, acea persoană schimbă literalmente modul în care creierul răspunde la stres/anxietate/panică. Când schimbi modul în care creierul răspunde, anxietatea și panica vor continua să se micșoreze, sugestiile vor deveni mai puternice și panica va înceta să mai provoace probleme.

 

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

 

  1. Informează-te despre panică și anxietate. Simpla cunoaștere a mai multor informații despre atacurile de panică ajută la ameliorarea stresului. Așa că citește cât mai mult despre anxietate, tulburare de panică și înțelege ce se întâmplă cu tine când experimentezi un atac de panică.
  2. Evită fumatul, alcoolul și cofeina. Toate acestea cresc gradul de risc la atacuri de panică mai alea la oamenii susceptibili. Ca urmare, este bine să eviți alcoolul, țigările, cafeaua și alte băuturi cu cofeină. De asemenea, ai grijă la medicamentele care conțin stimulente, cum ar fi pastilele de slăbit.
  3. Învață să controlezi respirația și fă constant exerciții de respirație. Hiperventilația (senzația de aprindere și apăsare a pieptului) este unul dintre cele mai întâlnite simptome în timpul unui atac de panică, și cea care generează panica. Respirația profundă, pe de altă parte, poate ameliora simptomele de panică.
  4. Practică tehnici de relaxare. Atunci când practici în mod regulat activități precum yoga, se întărește răspunsul de relaxare al organismului – opusul răspunsului la stres implicat în anxietate și panică. Și nu numai, aceste practici pot duce la creșterea  sentimentelor de bucurie și echilibru.
  5. Conectează-te mai mult cu familia și prietenii. Riscul apariției unui atac de panică este mai mare în cazul persoanelor care se izolează sau nu au relații sociale apropiate.
  6. Fă sport regulat. Exercițiul este un remediu natural al anxietății, așa că încearcă să te deplasezi timp de cel puțin 30 de minute pe zi (trei sesiuni de 10 minute sunt la fel de bune). Exercițiul ritmic care necesită mișcarea atât a brațelor cât și a picioarelor – cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau dansul – poate fi deosebit de eficient.
  7. Dormi suficient. Somnul insuficient sau de slabă calitate poate provoca și spori anxietatea, așa că încercă să dormi între 7 și 9 ore în fiecare noapte.

 

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Centrum, Psihoterapeut.

Continue Reading

Psiho

Pe ce „sol” construim relaţia de cuplu?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

În acesta viață, avem de învățat lecția relaționării, lecția construirii unei relații de prietenie, de colegialitate, de vecinătate, a relației părinți-copii ş.a., dar mai ales, cea care ne împlinește, ne da încredere în noi și ne motivează orice alt fel de relație, și anume lecția unei relații de cuplu.

Cu toate acestea, multe relații se sfârșesc cu multe suferințe din partea celor două părți, iar motivul principal invocat de psihologul Laura Maria Cojocaru este faptul că unul dintre parteneri, dacă nu ambii, intră “bolnavi” în relații și își descarcă frustrările acumulate din vechea relație.

“Aduc în discuție relațiile celor proaspăt ieșiți dintr-o altă relație în care au lăsat mizerie și durere, ale celor care fug pentru că lucrurile nu sunt perfecte, fug pentru că nu știu să-și asume responsabilități, fug pentru că nu pot face față, fug pentru că se plictisesc de ei înșiși și de propriul lor joc, fug pentru că nu se mai suportă pe ei înșiși și caută la nesfârșit pe cineva care să le confirme că trăiesc și au un rost în propria existența. Aceste categorii de persoane fug și vor fugi din nou atunci când celălalt va avea el/ea însuși/însăși nevoie de susținere și încurajare, pentru că ei nu știu decât să ia, încă nu au învățat să ofere”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Atunci când imperfecțiunile ies la iveală, unii tind să fugă

În același timp, specialistul afirmă că atunci când construim, intrăm în relație cu “materialul” pe care-l avem, cu sentimente, dorințe, nevoi, așteptări, cu calităţiile noastre (pentru că la început ne străduim să le arătăm doar pe acestea) și nu în ultimul rând cu trecutul nostru, cu bagajul de experiențe mai mult sau mai puțin integrate pe care l-am acumulat până în acel moment.

“Atunci când defectele inerente oricărui om (pentru că nimeni nu este perfect!), ies la iveală, cei ce nu-și pot asumă responsabilitatea pentru viață lor și a relației, se sperie și fug. În realitatea, acele persoane fug până la urmă de propria imperfecțiune, de teamă că odată descoperită, nu vor mai fi acceptăți. Fuga celor ce-i credem lângă noi lasă în urmă răni adânci și suferință, deoarece este greu de înțeles de ce tu-i poți accepta defectele celui de lângă ține și el nu. E greu în fața suferinței să-ți dai seama că nu de defectele tale fuge, ci de propria lui neputință și că nici el nu știe că face acest lucru atâta timp cât îți aruncă în față propria durere. Iar atunci, acela fuge într-o altă relație în care va sta până-i vor fi vizibile defectele, până va obosi să-și joace piesa și va uita sau încurca replicile pe care-și construiește viața”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Nu putem construi fericire pe nefericirea altcuiva

Este o mare responsabilitate să-ți asumi o nouă relație atunci când ai lăsat în urmă durere și suferință, este o mare iluzie să-ți imaginezi că ceea ce construiești va “ține” de dată aceasta atâta timp cât ceea ce construiești are în subsol suferința altcuiva.

“Nimeni, niciodată și nici o lege a divinității, a universului, a firii și mai ales a iubirii nu va fi în conformitate cu a construi fericirea pe nefericirea altcuiva; și asta pentru că tot ce este construit pe iubire crește și se dezvoltă în timp, iar ceea ce este construit pe durere, nu are o baza solidă, solul alunecă și construcția se dărâma mai devreme sau mai târziu, se spulberă  precum nisipul de sub temelia casei evocate de Iisus în cunoscuta Predică de pe Munte”, spune specialistul.

În același timp, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că, așa cum fiecare dintre noi avem la intrarea în casă un preș pe care ne ștergem pe picioare pentru a nu intra cu mizerie în casă nici noi, nici musafirii, tot așa și cei care bat la ușa sufletului nostru ar fi de dorit să intre cu inima curată.

“Recomandabil este ca atunci când ieșim dintr-o relație să nu lăsăm mizerie în urmă pentru că mirosul vine după noi, e bine să ne facem o baie înainte, o baie de conștiința și de ce nu, o baie de iertare. Atunci când pașii tăi sunt plini de lacrimile celor din urma ta, atunci când sufletul tău poartă povara unui suflet sfărâmat, vei pași în viitor murdărind în continuare, fiind până la urmă prima ființă care va suferi. Pentru că, dacă paharul relației din care beau cei doi parteneri nu este curat, este cel puțin neplăcut dacă nu dăunător. Un moment de reflecție nu strică niciodată!  Pe ce este construită relația voastră? Pe durere și minciună sau pe iubire și adevăr? Pe nisip sau pe stâncă? Puteți face ceva ca să schimbați lucrurile în bine în ceea ce credeți a fi o construcție solidă? Ai putea să te ștergi la ochi de câteva ori, să privești cu sinceritate pe fereastra sufletului tău, și dacă ceea ce vezi este la fel ca până acum, bucură-te, dacă nu, leapădă hainele murdare ale relației și începe construcția ei bazându-te pe adevăr și iubire”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 7 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială. De peste 8 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Continue Reading

Antreprenoriat

Cum transmiţi energie organizaţiei pe care o conduci?

Published

on

Conducerea, puterea se absoarbe pretudindeni unde oamenii sunt reuniţi pentru scopurile unei companii. Liderul este cel care arată direcţia optimă pentru schimbare, iar acţiunea pe care o face constant este conducerea: prevede, decide, coordonează şi controlează rezultatele obţinute. 

Acel om care îndeplineşte aceste atribuţii este liderul, care îşi asumă spontan funcţia de conducere. Cea mai importantă caracteristică a poziţiei în ierarhia unei organizaţii, liderul are influenţă  asupra grupului, mai ales modificând progresul spre ţeluri mai înalte, de formare profesională, nu doar de atingerea unor obiective strict economico-financiare.

 

Energia fizicului

În opinia cunoscutului psiholog Lenke Iuhoş, specialist în psihologia organizaţională, sexul, vârsta, constituţia fizică, înfăţişarea sunt indicatori care pun în lumină valoarea  liderului unei organizaţii. Studiile asupra comporamentului organizaţional arată că indicatorii fizici priviţi în limitele normalităţii nu constituie însă factori de diferenţiere netă în ceea ce priveşte reusita profesională. Mai mult, statisticile arată că femeia-lider se afirmă mai uşor în grupuri contituite din femei, iar în grupurile formate din bărbaţi, cel mai vârstnic dintre ei se bucură de autoritate.

“Aceşti indicatori se nuanţează prin stilul de conducere, statistic, bărbaţii sunt mai energici şi mai rezistenţi la efort şi / sau presiuni decât femeile. Totuşi, diferenţele de sex nu au treabă cu reuşita în carieră, iar acest lucru se poate vedea tot mai clar în societatea modernă, unde tot mai multe femei ocupă cu succes funcţii de top management. În grupul bărbaţilor, cel mai vârstnic are autoritate, iar în grupul femeilor, cea mai tânără se afirmă mai accentuat. Înaintarea în vârstă aduce cu el scăderea flexibilităţii. În acelaşi timp, modul de prezentare, prestanţa, culorile neutre schimbate cu culori vii îşi pun amprenta asupra grupului”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

 

Energia psihicului

Specialistul afirmă că există o corelație între succesul conducerii și însuşirile personale asociate cu activismul mental, cognitiv. Energia liderului se observă în momentele de criză, are capacitatea de a lua decizii pornind de la un număr restrâns care l-ar putea privilegia în rezolvarea problemelor.

„Aptitudinile și trăsăturile psihologice, dacă sunt focalizate pe organizație, pe principiul “atunci și acolo”, liderul cu siguranță exercită cu succes actul de conducere. Paradigma “aici și acum” îl face pe manager prezent în viața organizației și atunci când nu e fizic acolo. În cazul în care aceste elemente cognitive sunt însuflețite de rezistență la frustrare, șeful,  managerul, directorul sau liderul va fi un om iubit de membrii organizației. Actul de conducere sugerează personalitatea liderului. Energia e dată prin activarea dinamismului, tendinţei spre activare, prin spiritul de inițiativă, însuşiri de personalitate etc. Forţa psihică este generatoare de viaţă pentru lider, aşadar la aceasta se adaugă rezistenţa la solicitări, implicare, perseverenţă şi rezistenţa continuă la frustrare”, afirmă psihologul Lenke Iuhoş.

 

Energia vorbelor

“O aptitudine specifică alături de competență profesională este aptitudinea verbală. Studiile arată că vorbele ating și ele, efectul lor pot avea repercusiuni pe termen mediu sau chiar lung. Aptitudinile de orator şi fluența verbală reprezintă capacitatea de a lua cuvântul în grup la momentul necesar, fără o fluiditate verbală goală, fără a transmite informaţii golite de sens şi motivaţie. Spui și totuși nu spui nimic, această conduită scade randamentul organizaţiei, membrilor ei, care au nevoie să fie inspiraţi, nu plictisiţi”, conchide psiholog Lenke Iuhoş.

Continue Reading

Trending