Connect with us

Psiho

Cum se poate rata un copil din cauza parintilor?

Published

on

Neintelegerile parintilor, adictiile, regulile diferite, imixtiunea bunicilor sau parerile prietenilor pot fi doar cateva motive ce pot forma un copil cu probleme. Dar sa vedem mai pe larg, care sunt elementele care formeaza caracterul unui copil, dar si care pot fi problemele acestuia.

 

    Tipuri de parinti toxici:

  • Parintii „realizati”, bogati sau cu putere sociala, profesori, medici, avocati, fosti sportivi de performanta, toti vor sa demonstreze ceva prin copil. Cum? Punand in carca acestuia, ceea ce ei nu au apucat sa realizeze sau ,din contra, toata greutatea unei familii ce reprezinta ceva pentru societate. Cum se manifesta ei?
  • “Ii ofer copilului tot ceea ce eu nu am avut”. Intrebare: el merita? Stii si ce sa ii ceri pentru a creste in echilibru?
  • “Mi-am dorit sa invat sa cant la un instrument, dar parintii mei nu si-au permis, asa ca pe copilul meu l-am dat la pian, chitara, etc”. Intrebare: si-a dorit si el sa isi cultive aceste calitati? Profesorul ce spune, are calitati native, este motivat, repeta cu drag? Sau o face cu lehamite…
  • “Eu am facut sport de performanta, ma stie toata lumea, si el trebuie sa faca si sa aiba rezultate mult peste ceea ce eu am obtinut, doar are conditii cum eu nici nu am visat”. Sau: “mi-am dorit mereu sa fac sport de performanta, dar parintii nu si-au permis sau nu m-au lasat, deci copilul meu, avand tot ceea ce isi doreste, poate face performanta”. Intrebare: are calitati native, merge cu placere la sport?
  • “Trebuie sa fie cel mai bun din clasa, pentru asta face pregatire de mic”. “Stie mult mai multe decat cei de varsta lui”. Intrebare: are intr-adevar dorinta de a invata cu placere? Daca stie mult peste cei de varsta lui, nu cumva se va plictisi considerandu-se superior celorlalti? Veti reusi toata viata sa il tineti la un nivel superior celor de varsta lui sau va cadea in depresie cand isi va da seama ca vin altii din urma care inteleg mai cu usurinta, invata mai cu placere sau sunt pur si simplu mai talentati?
  • Parintele sabotor. Este cel care ofera intotdeauna, pe ascuns, fara sa vada nimeni, sau de fata cu toata lumea, jucarii, cadouri scumpe, indiferent daca copilul merita sau nu. El nu tine seama de rezultatele copilului, daca sunt sau nu, pe masura a ceea ce primeste. Unde greseste el? Greseste in relatia cu partenera si cu copilul. Indiferent cat de mult si cat de bine isi doreste aceasta sa isi creasca copilul, indiferent cat vorbeste cu acesta sau cum incearca sa il invete lucruri bune, nu va reusi. Pentru ca primind  prea mult, prea usor si fara noima, copilul nu o va mai asculta. Asa se ajunge la un copil rasfatat, care stie doar sa ceara, fara sa ofere. Iar acest copil se va face mare, iar cerintele lui vor fi nelimitate.
  • Parintele dictator. Este cel care stie cel mai bine, doar el, ce are nevoie copilul. Nimeni nu are voie sa il atinga, sa ii spuna copilului ceva rau. Pentru ca este perfect! Copilul face doar ce vrea si cand vrea, pentru ca se simte acoperit. Cand vor aparea problemele? Prima data in raport cu partenerul ce se va simti exclus. Apoi cand copilul va merge la gradinita, scoala, unde nu i se va mai perimite sa se comporte necontrolat. Ce intelege parintele dictator? Ca ii este suprimata libertatea copilului, ca este de vina invatatoarea care nu este buna, copii care sunt rai, societatea care nu intelege cat de perfect este copilul. Ce uita parintele dictator? Faptul ca, societatea, nu are nevoie de indivizi care nu inteleg reguli si norme. Pentru ca asa este construita societatea si copilul nu are cum sa o schimbe. Cine va avea de suferit? In primul rand copilul. Pentru ca va fi la limita de a fi exclus mereu din clasa, din mediul de prieteni. Apoi parintele care va ajunge sa fie din ce in ce mai exagerat in a acoperi “nazbatiile” propriului copil. Pana cand, crescand, acestea nu vor mai putea fi acoperite.

 

Factori toxici externi:

  • Bunicii. Pot fi cei care tind sa ofere exagerat de multa libertate copilului. Iar libertatea exagerata duce la formarea de indivizi ce se integreaza foarte greu in societate.
  • Bona. Daca nu are de oferit decat timpul ei si eventual dragoste, poate fi toxica. De ce? Pentru ca un copil are nevoie de atentie, are nevoie sa te joci cu el, sa canti, sa dansezi, sa construiesti, sa ii raspunzi la intrebari, sa il ajuti sa experimenteze, sa comunice, sa stie cand si unde libertatea lui incalca libertatea celorlalti. Din pacate, foarte multe bone nu au de oferit decat timpul lor. Si asta se vede de obicei prea tarziu, cand caracterul copilului este deja format si il face sa intre in conflict mai mereu cu societatea.
  • Prietenii/colegii. Cei care datorita adictiilor  sau pentru ca au nevoie de voi sunt in stare de orice. Astfel pot sa va “toarne miere in urechi”, doar pentru ca le sunteti sefi sau va permiteti sa faceti cinste. Asa puteti ajunge sa credeti ca sunteti cei mai cei, ca nimeni nu este ca voi. Daca nu ati mai face cinste, daca nu le-ati face cinste, daca casa voastra nu ar fi loc de promenade, oare v-ar mai ridica asa in slavi?

 

Ce probleme poate avea un copil crescut fara norme, valori, educatie?

  • Tuburari de personalitate
  • Tulburari de comportament
  • Adictii: alcool, droguri
  • Tulburari alimentare: obezitate, anorexie, bulimie
  • Tulburari sexuale

Cum se manifesta acestea?

  • Rezultate slabe la invatatura, chiul, batai cu colegii. Neterminarea studiilor
  • Dorinta de “a da un tun”. Adica de a face bani foarte multi, foarte repede
  • Acoolism la varste fragede
  • Furtul de obiecte din casa pentru a le transforma in bani pe care ii termina rapid
  • Necunoasterea valorii banilor, in sensul in care oricat i-ati da, ii cheltuie imediat
  • Apartenenta la grupuri rau famate: gasti de cartier, baieti de bani gata, prostitutie
  • Accidente auto (pentru ca sunt sub infuenta alcoolului, pentru ca oricum il scapa familia, pentru ca nu respecta regulile de circulatie)
  • Batai, scandaluri
  • Nu isi doresc sa se angajeze, pentru ca ei sunt “cineva” datorita renumelui familiei, sau propriului renume in cartier. Nu pastreaza un loc de munca, considerand ca munca nu este pentru ei

Cum se termina de obicei o astfel de poveste?

Foarte prost. Pentru ca resursele familiei nu pot fi nelimitate. Printr-un accident de ale carui consecinte nu mai poate fi absolvit. Printr-un scandal ce duce la ranirea unui parinte, a unui prieten sau a propriului copil. Mai mult decat atat, odata ce parintii imbatranesc, se pot opune din ce in ce mai putin, iar exagerarile lui sunt din ce in ce mai mari. Asta putand duce la falimentul familiei din perspectiva financiara, la divort sau la certuri fara sfarsit.

 

“Urmează-ţi fericirea şi Universul îţi va deschide uşi acolo unde erau doar ziduri” –Josep Campbell

Psiho

Cum să înţelegem trăirile unei persoane bolnave?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Să înţelegem un bolnav este primul pas în vindecarea lui, deoarece boala apare atunci când ne aşteptăm mai puțin, iar confuzia şi nevoia de înţelegere sunt primele stări care inundă mintea unui pacient.

În opinia cunoscutului psiholog Lenke Iuhoş, schimbările radicale provoacă nevoi, demonstrate prin comportamentul bolnavului, iar orice confruntare cu o situaţie stresantă provoacă un şir de aşteptări personale, care diferă în funcţie de percepţia bolii de către pacient.

“Comportamentul specific bolnavului are o formă adaptabilă, cu elemente care chiar descriu asumarea rolului de bolnav. Altfel spus, persoana bolnavă se adaptează la circumstanţele induse de perioada de criză. Atitudinea celor din jur – specialiştii, familia, prietenii – poate ameliora sau, de ce nu, agrava starea psiho-emoţională a bolnavului, care se observă imediat în comportamente mici, poate chiar neobservabile; însă aici porneşte ideea susţinerii unui bolnav, iar sfatul meu este să–i acordăm atenţie sporită”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

 

Care sunt principalele nevoi ale unui bolnav?

  1. De a fi informat!

“Simptomele, modificările substanţiale în stilul de viaţă cer răspunsuri la unele întrebări formulate în starea de suferinţă: De ce eu?, Ce se întâmplă?, Cum pot să mă vindec? Este o nevoie, care dacă e îndeplinită reduce starea de negare. Bolnavul poate primi şi chiar interioriza informaţii despre diagnostic, tabloul bolii, tratament, evoluţie, posibilităţile de recuperare, poate înţelege multiplele consecinţe. Informaţiile primite îmbrăcate pozitiv cresc optimismul persoanei, ceea ce îi dă un motiv în plus în lupta cu boala”, declară Lenke Iuhoş.

 

  1. De a fi înţeles!

“Pacientul poate simţi deseori că nu e înţeles, că ceilalţi se distanţează. Boala nu e uşor de înţeles de persoanele din jur. E drept că oamenii nu înţeleg de multe ori ce se întâmplă în viaţa lor, darămite să mai înţeleagă şi pe alţii. Orice situatie neînţeleasă are o greutate, dar nu e scuză ca o persoană să nu se comporte empatic cu un bolnav. Dispunem de capacitatea de a ne pune în situaţii trăite de semeni, este un sentiment înălţător, chiar divin; este vorba de empatie. Nu e greu să ne alegem comportamentul, să alegem cuvintele în discuţiile cu bolnavii, fără să-i învinovăţim de starea lor de sănătate”, este de părere psihologul Lenke Iuhoş.

 

  1. De a fi respectat!

Respectul e cerut în starea de disconfort. Apariţia stării de neputinţă și schimbarea rolului impus de boală pot naşte sentimentul de inferioritate, care prin lipsă de respect poate alimenta în profunzime starea emoţională a pacientului. Respectul faţă de boala sa, un şir de comportamente care să simtă că cel din jur îi acordă atenţie activă, sunt gesturi care îi dau curaj unui pacient, continuă psihologul.

 

  1. De a se simţi mai puţin anxios!

“Anxietatea provocată de boală este deranjantă, poate duce la dezvoltarea negărilor în reuşita recuperării. Starea de anxietate declanşată poate fi redusă foarte uşor ascultând dorinţele bolnavului: doreşte să fie vizitat de cineva, doreşte să aibă un confort fizic plăcut, haine curate, alimente etc. Anxietatea este un răspuns emoţional la boală înainte de diagnostic, nelinişte provocată de necunoaşterea procedurilor medicale, emoţii disfuncţionale legate de evoluţia bolii”, explică specialistul.

 

  1. De a avea control!

“Lipsa de control strică autonomia personală. Neputinţa în “nu ştiu” sau “cum va fi” poate dezvolta depresie prin pierderea independenţei. În acest caz, e preferabil să nu lovim în bolnav cu cuvinte aruncate haotic. Cuvinte precum “Stai şi odihneşte-te, ai nevoie de multă odihnă, noi suntem alături” – sunt cuvintele mult aşteptate de o persoana bolnavă. Pacientul caută înţelegere, nu îşi doreşte să se simte inferior, oferă-i controlul, fă-l să se simtă puternic”, declară psihologul Lenke Iuhoş.

 

  1. De a-şi păstra demnitatea!

“Demnitatea alimentează starea de bine. Boala schimbă multe aspecte în viaţă, sentimentul de neajutorare alimentat de cei din jurul bolnavului poate fi interpretat greşit de pacient. Acesta va reacţiona cu furie la prezenţa unor persoane, la modificări aduse în protocolul medical, la vorbe cu multe conotaţii. În rolul de bolnav apare şi depersonalizarea, ruptura de viaţa de dinainte, tipic în mediul spitalicesc, totul e nedrept pentru el. În astfel de cazuri e bine să se ştie de această confruntare personală, să se acţioneze prin asistare, suport pozitiv, crescând imaginea de sine a pacientului. Cunoşterea nevoilor unui bolnav reduce timpul de recuperare, costurile suplimentare, facilitează adaptarea persoanei la boală”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

 

După boală…

Dacă lupta cu boala se termină cu bine, începe o nouă etapă a vieții: recuperarea. Cu siguranţă multe nu vor mai fi ca înainte, deci prin urmare, este foarte important ca pacientul să se străduiască să-şi iubească viaţa; să trăiască conştient având în vedere recomandarea medicului, să desfășoare activități care sunt cu adevărat legate de prezent. Cel mai important lucru este acela de fi ocupat cu viaţa în mod plăcut, deoarece este cel mai bun instrument împotriva anxietăților și temerilor, conchide psihologul Lenke Iuhoş.

Continue Reading

Psiho

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Fiecare dintre noi a experimentat, cel puţin o dată, o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situaţii în care viaţa nu ne este ameninţată. Acelea sunt atacurile de panică, caracterizate prin accelerarea bătăilor inimii, respiraţii rapide şi scurte, sentimentul de pierdere a controlului şi de moarte iminentă.

În opinia psihologului Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, toate reacţiile chimice şi fizice ale organismului apar ca un răspuns al acestuia la sentimentele de frică pentru a face faţă unui pericol iminent, de viaţă şi de moarte. În cazul atacurilor de panică, organismul nostru supraevaluează evenimentul prezumtiv periculos şi transmite semnale exagerate sau inutile creierului.

“Atacul de panică este precum un semnal fals de alarmă, din cauză că organismul nostru nu a anticipat corect gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Odată ce au fost transmise primele impulsuri creierului, se produce o reacţie în lanţ ireversibilă. Atacurile de panică apar, de regulă, din senin şi ating apogeul după 10 minute şi pot dura până la 30 de minute. Am putea descrie un atac de panică ca pe un coșmar emoțional, iar rezultatul său este în cele mai multe cazuri unul dureros din punct de vedere mental și emoțional”, explică psihoterapeutul Angela Nuţu.

 

Cauzele atacurilor de panică

Deşi la ora actuală cauzele exacte ale atacurilor sau tulburărilor de panică sunt neclare, tendința o putem regăsi în cele mai multe cazuri în mediul familial. Există, de asemenea, o legătură cu evenimentele de tranziție majore în viață, cum ar fi absolvirea facultățiii și integrarea într-un loc de muncă, căsătoria sau apariția unui copil, mutarea în altă localitate, țară. Stresul sever, cum ar fi moartea unei persoane dragi, divorțul sau pierderea locului de muncă pot provoca, de asemenea, un atac de panică.

“De obicei, la cazurile de atac de panică, identificăm cu ușurință 3 categorii de factori declanşatori. Factorii biologici sunt, în general, predominanţi şi sunt caracterizaţi prin hipersecreţia de adrenalină, sensibilitate crescută la schimbări hormonale, hipersensibilitate la temperatură sau lumină, reacţii adverse la medicamente etc. Factorii de personalitate au, totodată, o incidenţă destul de mare asupra exprimării atacurilor de panică, cum ar fi: hipersensibilitatea la stimuli de natură emoţională, perfecţionismul, raţiunea nenuanţată, nevoia de control sau aprobare, tendinţa de a nega sau de a suprima sentimente, un nivel ridicat de imaginaţie etc. Nu în ultimul rând, factorii familiali contribuie la astfel de reacţii, anume: abuzul fizic sau psihic, mediu cu reguli foarte stricte, critica exagerată sau aşteptări nerealiste din partea părinţilor etc.”, menţionează psihologul Angela Nuţu.

 

Cum se tratează atacurile de panică?

Dacă suferi de atacuri de panică în mod frecvent sau chiar un singur astfel de episod te-a speriat suficient de tare încât să îți provoace o stare continuă de stres și anxietate, cu siguranță ești unul dintre oamenii care au nevoie de ajutor.

Deși atacurile de panică nu te afectează la nivel fizic și sunt uneori tratate poate prea superficial de cei din jurul tău, pentru sănătatea ta mintală și emoțională, este vital să înveți să depășești momentul. În mod obișnuit, tratarea atacului de panică are scopul de a ușura impactul pe care îl are anxietatea asupra vieții tale și te învață cum să faci față când veți simți că un atac poate fi declanșat. Terapiile psihologice sunt opțiuni de tratament obișnuite, iar în unele cazuri poate fi prescrisă și medicamentație.

De asemenea, Asociaţia Română de Hipnoză propune hipnoterapia, o metodă tot mai recunoscută pentru tratarea anxietății și, de asemenea, foarte utilă în gestionarea atacurilor de panică.

“Hipnoterapia pentru anxietate poate ajuta la reconstruirea încrederii de sine și la sporirea stimei de sine, precum și la reducerea sentimentelor de frică și îngrijorare. Hipnoterapia te poate ajuta să înveți și să dezvolți capacitatea de a accesa o stare de spirit calmă, care este necesară pentru a te ajuta să faci față emoțiilor copleșitoare pe care le simți. Hipnoza pentru atacurile de panică este similară hipnoterapiei pentru anxietate. Scopul este să accesezi subconștientul și să utilizezi  puterea de sugestie pentru a promova schimbările pozitive. Sugestiile folosite de hipnoterapeut vor fi adaptate situației tale individuale – ceea ce provoacă atacurile de panică și de ce, și ce se poate face pentru a schimba modul în care organismul tău răspunde la factorii declanșatori”, explică Angela Nuţu.

Totodată, hipnoterapia pentru atacurile de panică te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și normalitate în viața ta. Te poate ajuta să înțelegi ce anume a cauzat anxietatea, să recunoașteți semnele declanșării unui atac și îți oferă instrumentele necesare pentru a depăși momentul.

Relaxarea este, de asemenea, o parte a terapiei. Atacurile de panică pot provoca adesea sau pot agrava senzația de anxietate, deoarece te temi de următorul atac, fără să știi când se va întâmpla. Tot cu ajutorul hipnozei poți învăța tehnici de relaxare, pentru a te ajuta să reduci stresul și îngrijorarea generală – scăzând riscul unui alt atac.

Atunci când o persoană cu atacuri de panică este motivată să rezolve problema și dispusă să accepte sugestii de vindecare, acea persoană schimbă literalmente modul în care creierul răspunde la stres/anxietate/panică. Când schimbi modul în care creierul răspunde, anxietatea și panica vor continua să se micșoreze, sugestiile vor deveni mai puternice și panica va înceta să mai provoace probleme.

 

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

 

  1. Informează-te despre panică și anxietate. Simpla cunoaștere a mai multor informații despre atacurile de panică ajută la ameliorarea stresului. Așa că citește cât mai mult despre anxietate, tulburare de panică și înțelege ce se întâmplă cu tine când experimentezi un atac de panică.
  2. Evită fumatul, alcoolul și cofeina. Toate acestea cresc gradul de risc la atacuri de panică mai alea la oamenii susceptibili. Ca urmare, este bine să eviți alcoolul, țigările, cafeaua și alte băuturi cu cofeină. De asemenea, ai grijă la medicamentele care conțin stimulente, cum ar fi pastilele de slăbit.
  3. Învață să controlezi respirația și fă constant exerciții de respirație. Hiperventilația (senzația de aprindere și apăsare a pieptului) este unul dintre cele mai întâlnite simptome în timpul unui atac de panică, și cea care generează panica. Respirația profundă, pe de altă parte, poate ameliora simptomele de panică.
  4. Practică tehnici de relaxare. Atunci când practici în mod regulat activități precum yoga, se întărește răspunsul de relaxare al organismului – opusul răspunsului la stres implicat în anxietate și panică. Și nu numai, aceste practici pot duce la creșterea  sentimentelor de bucurie și echilibru.
  5. Conectează-te mai mult cu familia și prietenii. Riscul apariției unui atac de panică este mai mare în cazul persoanelor care se izolează sau nu au relații sociale apropiate.
  6. Fă sport regulat. Exercițiul este un remediu natural al anxietății, așa că încearcă să te deplasezi timp de cel puțin 30 de minute pe zi (trei sesiuni de 10 minute sunt la fel de bune). Exercițiul ritmic care necesită mișcarea atât a brațelor cât și a picioarelor – cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau dansul – poate fi deosebit de eficient.
  7. Dormi suficient. Somnul insuficient sau de slabă calitate poate provoca și spori anxietatea, așa că încercă să dormi între 7 și 9 ore în fiecare noapte.

 

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Centrum, Psihoterapeut.

Continue Reading

Psiho

Pe ce „sol” construim relaţia de cuplu?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

În acesta viață, avem de învățat lecția relaționării, lecția construirii unei relații de prietenie, de colegialitate, de vecinătate, a relației părinți-copii ş.a., dar mai ales, cea care ne împlinește, ne da încredere în noi și ne motivează orice alt fel de relație, și anume lecția unei relații de cuplu.

Cu toate acestea, multe relații se sfârșesc cu multe suferințe din partea celor două părți, iar motivul principal invocat de psihologul Laura Maria Cojocaru este faptul că unul dintre parteneri, dacă nu ambii, intră “bolnavi” în relații și își descarcă frustrările acumulate din vechea relație.

“Aduc în discuție relațiile celor proaspăt ieșiți dintr-o altă relație în care au lăsat mizerie și durere, ale celor care fug pentru că lucrurile nu sunt perfecte, fug pentru că nu știu să-și asume responsabilități, fug pentru că nu pot face față, fug pentru că se plictisesc de ei înșiși și de propriul lor joc, fug pentru că nu se mai suportă pe ei înșiși și caută la nesfârșit pe cineva care să le confirme că trăiesc și au un rost în propria existența. Aceste categorii de persoane fug și vor fugi din nou atunci când celălalt va avea el/ea însuși/însăși nevoie de susținere și încurajare, pentru că ei nu știu decât să ia, încă nu au învățat să ofere”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Atunci când imperfecțiunile ies la iveală, unii tind să fugă

În același timp, specialistul afirmă că atunci când construim, intrăm în relație cu “materialul” pe care-l avem, cu sentimente, dorințe, nevoi, așteptări, cu calităţiile noastre (pentru că la început ne străduim să le arătăm doar pe acestea) și nu în ultimul rând cu trecutul nostru, cu bagajul de experiențe mai mult sau mai puțin integrate pe care l-am acumulat până în acel moment.

“Atunci când defectele inerente oricărui om (pentru că nimeni nu este perfect!), ies la iveală, cei ce nu-și pot asumă responsabilitatea pentru viață lor și a relației, se sperie și fug. În realitatea, acele persoane fug până la urmă de propria imperfecțiune, de teamă că odată descoperită, nu vor mai fi acceptăți. Fuga celor ce-i credem lângă noi lasă în urmă răni adânci și suferință, deoarece este greu de înțeles de ce tu-i poți accepta defectele celui de lângă ține și el nu. E greu în fața suferinței să-ți dai seama că nu de defectele tale fuge, ci de propria lui neputință și că nici el nu știe că face acest lucru atâta timp cât îți aruncă în față propria durere. Iar atunci, acela fuge într-o altă relație în care va sta până-i vor fi vizibile defectele, până va obosi să-și joace piesa și va uita sau încurca replicile pe care-și construiește viața”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Nu putem construi fericire pe nefericirea altcuiva

Este o mare responsabilitate să-ți asumi o nouă relație atunci când ai lăsat în urmă durere și suferință, este o mare iluzie să-ți imaginezi că ceea ce construiești va “ține” de dată aceasta atâta timp cât ceea ce construiești are în subsol suferința altcuiva.

“Nimeni, niciodată și nici o lege a divinității, a universului, a firii și mai ales a iubirii nu va fi în conformitate cu a construi fericirea pe nefericirea altcuiva; și asta pentru că tot ce este construit pe iubire crește și se dezvoltă în timp, iar ceea ce este construit pe durere, nu are o baza solidă, solul alunecă și construcția se dărâma mai devreme sau mai târziu, se spulberă  precum nisipul de sub temelia casei evocate de Iisus în cunoscuta Predică de pe Munte”, spune specialistul.

În același timp, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că, așa cum fiecare dintre noi avem la intrarea în casă un preș pe care ne ștergem pe picioare pentru a nu intra cu mizerie în casă nici noi, nici musafirii, tot așa și cei care bat la ușa sufletului nostru ar fi de dorit să intre cu inima curată.

“Recomandabil este ca atunci când ieșim dintr-o relație să nu lăsăm mizerie în urmă pentru că mirosul vine după noi, e bine să ne facem o baie înainte, o baie de conștiința și de ce nu, o baie de iertare. Atunci când pașii tăi sunt plini de lacrimile celor din urma ta, atunci când sufletul tău poartă povara unui suflet sfărâmat, vei pași în viitor murdărind în continuare, fiind până la urmă prima ființă care va suferi. Pentru că, dacă paharul relației din care beau cei doi parteneri nu este curat, este cel puțin neplăcut dacă nu dăunător. Un moment de reflecție nu strică niciodată!  Pe ce este construită relația voastră? Pe durere și minciună sau pe iubire și adevăr? Pe nisip sau pe stâncă? Puteți face ceva ca să schimbați lucrurile în bine în ceea ce credeți a fi o construcție solidă? Ai putea să te ștergi la ochi de câteva ori, să privești cu sinceritate pe fereastra sufletului tău, și dacă ceea ce vezi este la fel ca până acum, bucură-te, dacă nu, leapădă hainele murdare ale relației și începe construcția ei bazându-te pe adevăr și iubire”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 7 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială. De peste 8 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Continue Reading
Advertisement
Timp Liber5 zile ago

3 Minute de meditație – „ Iată o carte pe care o pot citi toți cei de la 7 la 107 ani”

Psiho6 zile ago

Cum să înţelegem trăirile unei persoane bolnave?

Life StyleO săptămână ago

Esti gravidă și pleci cu mașina în vacanță? Ela Crăciun îți spune de ce să ții cont!

Evenimente2 săptămâni ago

A început numărătoarea inversă pentru festivalul Săptămâna Haferland!

Spiritualitate3 săptămâni ago

Adevăratele minuni se petrec în subconştientul nostru

Spiritualitate3 săptămâni ago

Pelerinajul la locurile sfinte – vindecare sau iluzie?

Life Style4 săptămâni ago

Este argintul o investiție bună? 8 motive pentru a investi acum în argint

Frumusete4 săptămâni ago

Povestea de succes a Biancăi Pop, care a cucerit piaţa de cosmetice din România

Sanatate4 săptămâni ago

Alege un SINBIOTIC pentru sănătatea florei tale intestinale

Sanatate4 săptămâni ago

Ela Crăciun îți spune lista analizelor pe care trebuie să le faci pe toată durata sarcinii

Sanatate4 săptămâni ago

Un reputat doctor oncolog turc vine în România pentru a oferi gratuit a doua opinie medicală

Spiritualitate1 lună ago

Legătura între Feng Shui şi relaţiile romantice

Relatii&Sex1 lună ago

Cine suntem noi în cadrul relaţiilor noastre?

Life Style1 lună ago

Câteva idei despre blocarea inconștientă a propriilor obiective. Salvatoarea negație „nu”

Sanatate1 lună ago

Musli Sano Vita – dublu campion anul acesta

Spiritualitate1 lună ago

Bucuraţi-vă! Ştiai că în Biblie scrie de 820 de ori “bucuraţi-vă”?

Terapii1 lună ago

Traumele ne “rescriu” mintea. Cum ne reechilibrăm greutatea corporală?

Psiho1 lună ago

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

Life Style1 lună ago

Ela Crăciun ajută gravidele sărace din România să își cunoască drepturile și să aibă asistență medicală gratuită

Relatii&Sex1 lună ago

Lipsa definirii emoţiilor, precum fericirea sau iubirea, aduce suferinţă

Trending