Connect with us

Psiho

Sfaturi pentru îndrăgostiţi: De ce suntem greu „iubibili” şi ne plac relaţiile toxice?

Published

on

Iubirea nu mai e ce-a fost odată, iar funcţionalitatea unei relaţii de cuplu din zilele noastre ţine de un complex de factori. Dacă acum mulţi ani, nevoile într-un cuplu erau relativ limitate, în epoca modernă suntem din ce în ce mai greu de mulţumit, lucru care ne face să fim greu “iubibili” sau să ne placă relaţiile toxice.

 

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, persoanele greu “iubibile” sunt, în general, acelea care au suferit, în decursul anilor, dezamăgiri, nu doar în viaţa sentimentală, dar şi în celelalte planuri. Acele persoane au încetat pur şi simplu să mai creadă în oameni, în nevoia lor necondiţionată de a iubi şi vor vedea în orice o piedică în drumul către fericirea lor. “La un nivel pragmatic, poate au tot dreptul să fie dezamăgite pentru că au eşuat într-o relaţie anterioară sau poate în viaţa profesională. Dar dacă acea atitudine de blazare continuă mult timp după eveniment şi chiar se accentuează, nu viaţa mai e problema acelor persoane, ci atitudinea lor faţă de viaţă”, crede specialistul.

 

În acelaşi timp, capcana în care cad persoanele „dezamagite” este de fapt tendința de a confunda pe „am experiență de viață” cu „am trăit o experiență de viață din care am învățat cum să-mi fie mai bine data viitoare”. Aceste persoane consideră că „experiența de viață” înseamnă a trăi multe experiențe, cantitativ vorbind. “Experiența de viață înseamnă, de fapt, să învățam ceva util din întâmplare, nu neapărat să bifăm multe pe agenda vieții, pentru ca mai apoi să ne găsim scuze ca să devenim din ce în ce mai speriați si evitanți. Înseamnă să devenim mai atenți la nevoile și dorințele noastre, nu să renunțăm la „întâmplările” pe care viața ni le scoate în cale pentru că „știm” noi că s-ar putea să doară. Experiența de viață înseamnă să ne dăm voie să trăim tot ce vine spre noi și să transformăm acea situație în ceva benefic, pentru că, dacă noi nu facem situațiile să se întâmple cum vrem noi, ne „întâmplă” ele pe noi cum vor ele. Persoana care nu mai crede în iubire consideră că „știe” că: ”iubirea nu există, că nu va dura, că va fi din nou dezamagită, că s-ar putea s-o doară, că totul este trecător ș.a.m.d.”. Astfel, ea nu va fi dispusă să-ți acorde o șansă reală, deoarece nu este dispusă să-și acorde ei însăși o șansă reală”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Reversul medaliei: relaţiile toxice

În opoziţie cu persoana dezamăgită, care fuge de relaţii şi nu mai vrea să audă de iubire, sunt persoanele care nu suportă singurătatea şi preferă să rămână captivi chiar şi într-o relaţie toxică. “Astfel de persoane cred foarte mult în iubire, chiar dacă au fost dezamăgiţi în trecut, vor dărui confort emoţional partenerilor, iar atunci când vor observa cât de puţin primesc, vor avea tendinţa de a plusa. În timp, se vor epuiza psihic și vor tinde să-și piardă motivația și să devină la rândul lor dezamagiţi, reci, distanţi şi evitanţi. De cealaltă parte, mai există cazuri în care persoana „deja dezamăgită” se va simți agresată de iubirea celuilalt și va avea tendința să se retragă și mai mult din motivul fricii instalată din suferința anterioară.O astfel de relație este departe de a avea șanse să devină una constructivă dacă rămâne în același context. Este, fără doar şi poate, o relație toxică ce aduce doar suferință din ce în ce mai mare în timp și distruge și persoana sănătoasă emoțional. Persoana care nu a învățat dintr-o suferință cum să-ți acceseze resursele și puterea interioară pentru a deveni o variantă mai bună a ei, va trage în jos și persoana de lânga ea”, crede psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

 

Ce putem face pentru a avea o relaţie echilibrată?

            Specialistul consideră că trei paşi sunt vitali ca să nu cădem în cele două capcane: a persoanei care nu mai vrea să audă de iubire şi a persoanei care preferă să se sufoce într-o relaţie toxică decât să fie singur.

  1. Vindecarea emoţională necesită timp. “În primul rând trebuie să aşteptăm un timp pentru a te vindeca emoțional, înainte să ne aruncăm în următoarea relație, pentru că sunt șanse mari s-o determinăm să fie toxică! Cât timp să așteptăm? Vom simți când suntem vindecaţi atunci când vom crede din nou în iubire. Nevoia de iubire este o chestiune instinctivă şi va reapărea când nici nu ne aşteptăm”, este de părere psihologul.
  2. Dezamagirea, doar o capcană. “Trebuie să învăţăm să renunţăm la dezamăgire, deoarece este doar o capcană și, în același timp, o scuză ce ne face să renunțăm la a învața, a ne dezvolta, a căuta soluții! Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne vindeca rănile emoționale și trebuie să ne reformulăm credințele despre viață care ne mențin suferința și reacțiile de evitare a provocărilor”, declară specialistul.
  3. Rolul observatorului. “Cea mai eficientă metodă de a fi cât de cât obiectivi în ceea ce priveşte situaţia conflictuală, este să ne punem din când în când în rolul observatorului pentru a vedea dacă persoana de lângă tine a făcut tot ce ține de ea (sau este măcar dispusă să facă) pentru a-și vindeca rănile anterioare, pentru a evita o relație toxică. În Neuro-Programarea Lingvistică (NLP), accesarea rolului Observatorului ne permite să ne detașăm de situație, s-o privim cu mai multă obiectivitate. Detașarea emoțională, oricât de puțin sau mult am obține din ea, ne permite o mai mare claritate și un acces mai direct și mai rapid la resurse, respectiv la soluții”, conchide cunoscutul psiholog şi trainer NLP, Laura Maria Cojocaru.

 

Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Asociației ”Generația Iubire”, este psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 6 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale Bach. De peste 7 ani ghidează oamenii, atât în ședințe individuale, cât și de grup, și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

 

Psiho

Cum să înţelegem trăirile unei persoane bolnave?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Să înţelegem un bolnav este primul pas în vindecarea lui, deoarece boala apare atunci când ne aşteptăm mai puțin, iar confuzia şi nevoia de înţelegere sunt primele stări care inundă mintea unui pacient.

În opinia cunoscutului psiholog Lenke Iuhoş, schimbările radicale provoacă nevoi, demonstrate prin comportamentul bolnavului, iar orice confruntare cu o situaţie stresantă provoacă un şir de aşteptări personale, care diferă în funcţie de percepţia bolii de către pacient.

“Comportamentul specific bolnavului are o formă adaptabilă, cu elemente care chiar descriu asumarea rolului de bolnav. Altfel spus, persoana bolnavă se adaptează la circumstanţele induse de perioada de criză. Atitudinea celor din jur – specialiştii, familia, prietenii – poate ameliora sau, de ce nu, agrava starea psiho-emoţională a bolnavului, care se observă imediat în comportamente mici, poate chiar neobservabile; însă aici porneşte ideea susţinerii unui bolnav, iar sfatul meu este să–i acordăm atenţie sporită”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

 

Care sunt principalele nevoi ale unui bolnav?

  1. De a fi informat!

“Simptomele, modificările substanţiale în stilul de viaţă cer răspunsuri la unele întrebări formulate în starea de suferinţă: De ce eu?, Ce se întâmplă?, Cum pot să mă vindec? Este o nevoie, care dacă e îndeplinită reduce starea de negare. Bolnavul poate primi şi chiar interioriza informaţii despre diagnostic, tabloul bolii, tratament, evoluţie, posibilităţile de recuperare, poate înţelege multiplele consecinţe. Informaţiile primite îmbrăcate pozitiv cresc optimismul persoanei, ceea ce îi dă un motiv în plus în lupta cu boala”, declară Lenke Iuhoş.

 

  1. De a fi înţeles!

“Pacientul poate simţi deseori că nu e înţeles, că ceilalţi se distanţează. Boala nu e uşor de înţeles de persoanele din jur. E drept că oamenii nu înţeleg de multe ori ce se întâmplă în viaţa lor, darămite să mai înţeleagă şi pe alţii. Orice situatie neînţeleasă are o greutate, dar nu e scuză ca o persoană să nu se comporte empatic cu un bolnav. Dispunem de capacitatea de a ne pune în situaţii trăite de semeni, este un sentiment înălţător, chiar divin; este vorba de empatie. Nu e greu să ne alegem comportamentul, să alegem cuvintele în discuţiile cu bolnavii, fără să-i învinovăţim de starea lor de sănătate”, este de părere psihologul Lenke Iuhoş.

 

  1. De a fi respectat!

Respectul e cerut în starea de disconfort. Apariţia stării de neputinţă și schimbarea rolului impus de boală pot naşte sentimentul de inferioritate, care prin lipsă de respect poate alimenta în profunzime starea emoţională a pacientului. Respectul faţă de boala sa, un şir de comportamente care să simtă că cel din jur îi acordă atenţie activă, sunt gesturi care îi dau curaj unui pacient, continuă psihologul.

 

  1. De a se simţi mai puţin anxios!

“Anxietatea provocată de boală este deranjantă, poate duce la dezvoltarea negărilor în reuşita recuperării. Starea de anxietate declanşată poate fi redusă foarte uşor ascultând dorinţele bolnavului: doreşte să fie vizitat de cineva, doreşte să aibă un confort fizic plăcut, haine curate, alimente etc. Anxietatea este un răspuns emoţional la boală înainte de diagnostic, nelinişte provocată de necunoaşterea procedurilor medicale, emoţii disfuncţionale legate de evoluţia bolii”, explică specialistul.

 

  1. De a avea control!

“Lipsa de control strică autonomia personală. Neputinţa în “nu ştiu” sau “cum va fi” poate dezvolta depresie prin pierderea independenţei. În acest caz, e preferabil să nu lovim în bolnav cu cuvinte aruncate haotic. Cuvinte precum “Stai şi odihneşte-te, ai nevoie de multă odihnă, noi suntem alături” – sunt cuvintele mult aşteptate de o persoana bolnavă. Pacientul caută înţelegere, nu îşi doreşte să se simte inferior, oferă-i controlul, fă-l să se simtă puternic”, declară psihologul Lenke Iuhoş.

 

  1. De a-şi păstra demnitatea!

“Demnitatea alimentează starea de bine. Boala schimbă multe aspecte în viaţă, sentimentul de neajutorare alimentat de cei din jurul bolnavului poate fi interpretat greşit de pacient. Acesta va reacţiona cu furie la prezenţa unor persoane, la modificări aduse în protocolul medical, la vorbe cu multe conotaţii. În rolul de bolnav apare şi depersonalizarea, ruptura de viaţa de dinainte, tipic în mediul spitalicesc, totul e nedrept pentru el. În astfel de cazuri e bine să se ştie de această confruntare personală, să se acţioneze prin asistare, suport pozitiv, crescând imaginea de sine a pacientului. Cunoşterea nevoilor unui bolnav reduce timpul de recuperare, costurile suplimentare, facilitează adaptarea persoanei la boală”, explică psihologul Lenke Iuhoş.

 

După boală…

Dacă lupta cu boala se termină cu bine, începe o nouă etapă a vieții: recuperarea. Cu siguranţă multe nu vor mai fi ca înainte, deci prin urmare, este foarte important ca pacientul să se străduiască să-şi iubească viaţa; să trăiască conştient având în vedere recomandarea medicului, să desfășoare activități care sunt cu adevărat legate de prezent. Cel mai important lucru este acela de fi ocupat cu viaţa în mod plăcut, deoarece este cel mai bun instrument împotriva anxietăților și temerilor, conchide psihologul Lenke Iuhoş.

Continue Reading

Psiho

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Fiecare dintre noi a experimentat, cel puţin o dată, o stare de frică sau de anxietate intensă, apărută brusc, în situaţii în care viaţa nu ne este ameninţată. Acelea sunt atacurile de panică, caracterizate prin accelerarea bătăilor inimii, respiraţii rapide şi scurte, sentimentul de pierdere a controlului şi de moarte iminentă.

În opinia psihologului Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, toate reacţiile chimice şi fizice ale organismului apar ca un răspuns al acestuia la sentimentele de frică pentru a face faţă unui pericol iminent, de viaţă şi de moarte. În cazul atacurilor de panică, organismul nostru supraevaluează evenimentul prezumtiv periculos şi transmite semnale exagerate sau inutile creierului.

“Atacul de panică este precum un semnal fals de alarmă, din cauză că organismul nostru nu a anticipat corect gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Odată ce au fost transmise primele impulsuri creierului, se produce o reacţie în lanţ ireversibilă. Atacurile de panică apar, de regulă, din senin şi ating apogeul după 10 minute şi pot dura până la 30 de minute. Am putea descrie un atac de panică ca pe un coșmar emoțional, iar rezultatul său este în cele mai multe cazuri unul dureros din punct de vedere mental și emoțional”, explică psihoterapeutul Angela Nuţu.

 

Cauzele atacurilor de panică

Deşi la ora actuală cauzele exacte ale atacurilor sau tulburărilor de panică sunt neclare, tendința o putem regăsi în cele mai multe cazuri în mediul familial. Există, de asemenea, o legătură cu evenimentele de tranziție majore în viață, cum ar fi absolvirea facultățiii și integrarea într-un loc de muncă, căsătoria sau apariția unui copil, mutarea în altă localitate, țară. Stresul sever, cum ar fi moartea unei persoane dragi, divorțul sau pierderea locului de muncă pot provoca, de asemenea, un atac de panică.

“De obicei, la cazurile de atac de panică, identificăm cu ușurință 3 categorii de factori declanşatori. Factorii biologici sunt, în general, predominanţi şi sunt caracterizaţi prin hipersecreţia de adrenalină, sensibilitate crescută la schimbări hormonale, hipersensibilitate la temperatură sau lumină, reacţii adverse la medicamente etc. Factorii de personalitate au, totodată, o incidenţă destul de mare asupra exprimării atacurilor de panică, cum ar fi: hipersensibilitatea la stimuli de natură emoţională, perfecţionismul, raţiunea nenuanţată, nevoia de control sau aprobare, tendinţa de a nega sau de a suprima sentimente, un nivel ridicat de imaginaţie etc. Nu în ultimul rând, factorii familiali contribuie la astfel de reacţii, anume: abuzul fizic sau psihic, mediu cu reguli foarte stricte, critica exagerată sau aşteptări nerealiste din partea părinţilor etc.”, menţionează psihologul Angela Nuţu.

 

Cum se tratează atacurile de panică?

Dacă suferi de atacuri de panică în mod frecvent sau chiar un singur astfel de episod te-a speriat suficient de tare încât să îți provoace o stare continuă de stres și anxietate, cu siguranță ești unul dintre oamenii care au nevoie de ajutor.

Deși atacurile de panică nu te afectează la nivel fizic și sunt uneori tratate poate prea superficial de cei din jurul tău, pentru sănătatea ta mintală și emoțională, este vital să înveți să depășești momentul. În mod obișnuit, tratarea atacului de panică are scopul de a ușura impactul pe care îl are anxietatea asupra vieții tale și te învață cum să faci față când veți simți că un atac poate fi declanșat. Terapiile psihologice sunt opțiuni de tratament obișnuite, iar în unele cazuri poate fi prescrisă și medicamentație.

De asemenea, Asociaţia Română de Hipnoză propune hipnoterapia, o metodă tot mai recunoscută pentru tratarea anxietății și, de asemenea, foarte utilă în gestionarea atacurilor de panică.

“Hipnoterapia pentru anxietate poate ajuta la reconstruirea încrederii de sine și la sporirea stimei de sine, precum și la reducerea sentimentelor de frică și îngrijorare. Hipnoterapia te poate ajuta să înveți și să dezvolți capacitatea de a accesa o stare de spirit calmă, care este necesară pentru a te ajuta să faci față emoțiilor copleșitoare pe care le simți. Hipnoza pentru atacurile de panică este similară hipnoterapiei pentru anxietate. Scopul este să accesezi subconștientul și să utilizezi  puterea de sugestie pentru a promova schimbările pozitive. Sugestiile folosite de hipnoterapeut vor fi adaptate situației tale individuale – ceea ce provoacă atacurile de panică și de ce, și ce se poate face pentru a schimba modul în care organismul tău răspunde la factorii declanșatori”, explică Angela Nuţu.

Totodată, hipnoterapia pentru atacurile de panică te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și normalitate în viața ta. Te poate ajuta să înțelegi ce anume a cauzat anxietatea, să recunoașteți semnele declanșării unui atac și îți oferă instrumentele necesare pentru a depăși momentul.

Relaxarea este, de asemenea, o parte a terapiei. Atacurile de panică pot provoca adesea sau pot agrava senzația de anxietate, deoarece te temi de următorul atac, fără să știi când se va întâmpla. Tot cu ajutorul hipnozei poți învăța tehnici de relaxare, pentru a te ajuta să reduci stresul și îngrijorarea generală – scăzând riscul unui alt atac.

Atunci când o persoană cu atacuri de panică este motivată să rezolve problema și dispusă să accepte sugestii de vindecare, acea persoană schimbă literalmente modul în care creierul răspunde la stres/anxietate/panică. Când schimbi modul în care creierul răspunde, anxietatea și panica vor continua să se micșoreze, sugestiile vor deveni mai puternice și panica va înceta să mai provoace probleme.

 

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

 

  1. Informează-te despre panică și anxietate. Simpla cunoaștere a mai multor informații despre atacurile de panică ajută la ameliorarea stresului. Așa că citește cât mai mult despre anxietate, tulburare de panică și înțelege ce se întâmplă cu tine când experimentezi un atac de panică.
  2. Evită fumatul, alcoolul și cofeina. Toate acestea cresc gradul de risc la atacuri de panică mai alea la oamenii susceptibili. Ca urmare, este bine să eviți alcoolul, țigările, cafeaua și alte băuturi cu cofeină. De asemenea, ai grijă la medicamentele care conțin stimulente, cum ar fi pastilele de slăbit.
  3. Învață să controlezi respirația și fă constant exerciții de respirație. Hiperventilația (senzația de aprindere și apăsare a pieptului) este unul dintre cele mai întâlnite simptome în timpul unui atac de panică, și cea care generează panica. Respirația profundă, pe de altă parte, poate ameliora simptomele de panică.
  4. Practică tehnici de relaxare. Atunci când practici în mod regulat activități precum yoga, se întărește răspunsul de relaxare al organismului – opusul răspunsului la stres implicat în anxietate și panică. Și nu numai, aceste practici pot duce la creșterea  sentimentelor de bucurie și echilibru.
  5. Conectează-te mai mult cu familia și prietenii. Riscul apariției unui atac de panică este mai mare în cazul persoanelor care se izolează sau nu au relații sociale apropiate.
  6. Fă sport regulat. Exercițiul este un remediu natural al anxietății, așa că încearcă să te deplasezi timp de cel puțin 30 de minute pe zi (trei sesiuni de 10 minute sunt la fel de bune). Exercițiul ritmic care necesită mișcarea atât a brațelor cât și a picioarelor – cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau dansul – poate fi deosebit de eficient.
  7. Dormi suficient. Somnul insuficient sau de slabă calitate poate provoca și spori anxietatea, așa că încercă să dormi între 7 și 9 ore în fiecare noapte.

 

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Centrum, Psihoterapeut.

Continue Reading

Psiho

Pe ce „sol” construim relaţia de cuplu?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

În acesta viață, avem de învățat lecția relaționării, lecția construirii unei relații de prietenie, de colegialitate, de vecinătate, a relației părinți-copii ş.a., dar mai ales, cea care ne împlinește, ne da încredere în noi și ne motivează orice alt fel de relație, și anume lecția unei relații de cuplu.

Cu toate acestea, multe relații se sfârșesc cu multe suferințe din partea celor două părți, iar motivul principal invocat de psihologul Laura Maria Cojocaru este faptul că unul dintre parteneri, dacă nu ambii, intră “bolnavi” în relații și își descarcă frustrările acumulate din vechea relație.

“Aduc în discuție relațiile celor proaspăt ieșiți dintr-o altă relație în care au lăsat mizerie și durere, ale celor care fug pentru că lucrurile nu sunt perfecte, fug pentru că nu știu să-și asume responsabilități, fug pentru că nu pot face față, fug pentru că se plictisesc de ei înșiși și de propriul lor joc, fug pentru că nu se mai suportă pe ei înșiși și caută la nesfârșit pe cineva care să le confirme că trăiesc și au un rost în propria existența. Aceste categorii de persoane fug și vor fugi din nou atunci când celălalt va avea el/ea însuși/însăși nevoie de susținere și încurajare, pentru că ei nu știu decât să ia, încă nu au învățat să ofere”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Atunci când imperfecțiunile ies la iveală, unii tind să fugă

În același timp, specialistul afirmă că atunci când construim, intrăm în relație cu “materialul” pe care-l avem, cu sentimente, dorințe, nevoi, așteptări, cu calităţiile noastre (pentru că la început ne străduim să le arătăm doar pe acestea) și nu în ultimul rând cu trecutul nostru, cu bagajul de experiențe mai mult sau mai puțin integrate pe care l-am acumulat până în acel moment.

“Atunci când defectele inerente oricărui om (pentru că nimeni nu este perfect!), ies la iveală, cei ce nu-și pot asumă responsabilitatea pentru viață lor și a relației, se sperie și fug. În realitatea, acele persoane fug până la urmă de propria imperfecțiune, de teamă că odată descoperită, nu vor mai fi acceptăți. Fuga celor ce-i credem lângă noi lasă în urmă răni adânci și suferință, deoarece este greu de înțeles de ce tu-i poți accepta defectele celui de lângă ține și el nu. E greu în fața suferinței să-ți dai seama că nu de defectele tale fuge, ci de propria lui neputință și că nici el nu știe că face acest lucru atâta timp cât îți aruncă în față propria durere. Iar atunci, acela fuge într-o altă relație în care va sta până-i vor fi vizibile defectele, până va obosi să-și joace piesa și va uita sau încurca replicile pe care-și construiește viața”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Nu putem construi fericire pe nefericirea altcuiva

Este o mare responsabilitate să-ți asumi o nouă relație atunci când ai lăsat în urmă durere și suferință, este o mare iluzie să-ți imaginezi că ceea ce construiești va “ține” de dată aceasta atâta timp cât ceea ce construiești are în subsol suferința altcuiva.

“Nimeni, niciodată și nici o lege a divinității, a universului, a firii și mai ales a iubirii nu va fi în conformitate cu a construi fericirea pe nefericirea altcuiva; și asta pentru că tot ce este construit pe iubire crește și se dezvoltă în timp, iar ceea ce este construit pe durere, nu are o baza solidă, solul alunecă și construcția se dărâma mai devreme sau mai târziu, se spulberă  precum nisipul de sub temelia casei evocate de Iisus în cunoscuta Predică de pe Munte”, spune specialistul.

În același timp, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că, așa cum fiecare dintre noi avem la intrarea în casă un preș pe care ne ștergem pe picioare pentru a nu intra cu mizerie în casă nici noi, nici musafirii, tot așa și cei care bat la ușa sufletului nostru ar fi de dorit să intre cu inima curată.

“Recomandabil este ca atunci când ieșim dintr-o relație să nu lăsăm mizerie în urmă pentru că mirosul vine după noi, e bine să ne facem o baie înainte, o baie de conștiința și de ce nu, o baie de iertare. Atunci când pașii tăi sunt plini de lacrimile celor din urma ta, atunci când sufletul tău poartă povara unui suflet sfărâmat, vei pași în viitor murdărind în continuare, fiind până la urmă prima ființă care va suferi. Pentru că, dacă paharul relației din care beau cei doi parteneri nu este curat, este cel puțin neplăcut dacă nu dăunător. Un moment de reflecție nu strică niciodată!  Pe ce este construită relația voastră? Pe durere și minciună sau pe iubire și adevăr? Pe nisip sau pe stâncă? Puteți face ceva ca să schimbați lucrurile în bine în ceea ce credeți a fi o construcție solidă? Ai putea să te ștergi la ochi de câteva ori, să privești cu sinceritate pe fereastra sufletului tău, și dacă ceea ce vezi este la fel ca până acum, bucură-te, dacă nu, leapădă hainele murdare ale relației și începe construcția ei bazându-te pe adevăr și iubire”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 7 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială. De peste 8 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Continue Reading
Advertisement
Timp Liber5 zile ago

3 Minute de meditație – „ Iată o carte pe care o pot citi toți cei de la 7 la 107 ani”

Psiho6 zile ago

Cum să înţelegem trăirile unei persoane bolnave?

Life StyleO săptămână ago

Esti gravidă și pleci cu mașina în vacanță? Ela Crăciun îți spune de ce să ții cont!

Evenimente2 săptămâni ago

A început numărătoarea inversă pentru festivalul Săptămâna Haferland!

Spiritualitate3 săptămâni ago

Adevăratele minuni se petrec în subconştientul nostru

Spiritualitate3 săptămâni ago

Pelerinajul la locurile sfinte – vindecare sau iluzie?

Life Style4 săptămâni ago

Este argintul o investiție bună? 8 motive pentru a investi acum în argint

Frumusete4 săptămâni ago

Povestea de succes a Biancăi Pop, care a cucerit piaţa de cosmetice din România

Sanatate4 săptămâni ago

Alege un SINBIOTIC pentru sănătatea florei tale intestinale

Sanatate4 săptămâni ago

Ela Crăciun îți spune lista analizelor pe care trebuie să le faci pe toată durata sarcinii

Sanatate4 săptămâni ago

Un reputat doctor oncolog turc vine în România pentru a oferi gratuit a doua opinie medicală

Spiritualitate1 lună ago

Legătura între Feng Shui şi relaţiile romantice

Relatii&Sex1 lună ago

Cine suntem noi în cadrul relaţiilor noastre?

Life Style1 lună ago

Câteva idei despre blocarea inconștientă a propriilor obiective. Salvatoarea negație „nu”

Sanatate1 lună ago

Musli Sano Vita – dublu campion anul acesta

Spiritualitate1 lună ago

Bucuraţi-vă! Ştiai că în Biblie scrie de 820 de ori “bucuraţi-vă”?

Terapii1 lună ago

Traumele ne “rescriu” mintea. Cum ne reechilibrăm greutatea corporală?

Psiho1 lună ago

7 sfaturi practice pentru a preveni atacurile de panică

Life Style1 lună ago

Ela Crăciun ajută gravidele sărace din România să își cunoască drepturile și să aibă asistență medicală gratuită

Relatii&Sex1 lună ago

Lipsa definirii emoţiilor, precum fericirea sau iubirea, aduce suferinţă

Trending