Despre schimbările climatice se vorbește tot mai mult în ultima vreme. O parte dintre specialişti atrag atenția asupra pericolului ce ameninţă ecosistemele. Alții neagă existența unei crizei climatice, în timp ce oamenii simpli se întreabă dacă o eventuală acțiune a lor ar avea vreun impact. Este planeta într-un real pericol, iar dacă da, ce se poate face ?

Două personalități politice, Christiana Figueres, artizan și promotor al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și Tom Rivett‑Carnac, strateg politic principal al aceleiași convenții internaționale, oferă în Noi alegem viitorul. Cum vom supraviețui crizei climatice un răspuns în egală măsură tulburător, șocant și mobilizator. De altfel, Yuval Noah Harari spunea că este „una dintre cele mai mobilizatoare cărţi pe care le-am citit vreodată”. 

Publicată de Lifestyle Publishing, Noi alegem viitorul este o carte care oferă celor preocupați de mediul în care trăim – o categorie în care ar trebui inclusă toată lumea – o imagine clară, creionată realist a posibilelor scenarii ale viitorului planetei. Iar informația provine din cele mai autorizate surse, promotorii Acordului de la Paris privind schimbările climatice agreat de 195 de state. 

Christiana Figueres este fiica celui considerat „părintele națiunii costaricane moderne”, ales de trei ori președintele statului și cunoscut drept inițiatorul unora dintre cele mai ample politici de mediu din lume. Descendent direct al președintelui fondator al Companiei Indiilor de Est, fost președinte și director general al organizației Carbon Disclosure Project USA, dar și fost călugăr budist, Tom Rivett-Carnac a început să lucreze cu Christiana Figueres la strategiile de protecție a mediului dintr-un motiv pe care-l împărtășesc amândoi: generațiile care vor urma vor trăi viitorul pe care noi îl alegem astăzi pentru ele. 

Noi alegem viitorul este o carte la fel de îndrăzneață precum demersul politic inițiat de cei doi, densă în informații și cu un ritm alert. Este un volum care se citește cu sufletul la gură, cum am lectura un thriller, cu mențiunea că scenariile prezentate în carte nu sunt, din păcate, ficțiune, ci adevăruri științifice care prezintă un viitor al omenirii ce nu poate fi acceptat. 

„Ne aflăm în deceniul crucial. Nu este nicio exagerare să spunem că ceea ce facem în privința reducerii emisiilor între momentul prezent și 2030 va determina calitatea vieții oamenilor pe această planetă timp de sute de ani de acum înainte, dacă nu și mai mult”, spun autorii în debutul cărții. În acest moment, dacă statele lumii iau măsuri pentru reducerea emisiilor de carbon, omenirea are 50% șanse să evite un scenariu catastrofal. Este o situație care privește pe toată lumea, pentru că o degradare a situației va avea repercusiuni pentru toţi. 

În cel de-al doilea capitol al cărții, autorii propun cititorilor un exercițiu de imaginație, prezentându-le două scenarii posibile ale viitorului: lumea pe care o creăm acum și care duce la o încălzire cu peste 3 grade Celsius și lumea pe care ar trebui să o făurim, limitând încălzirea la maximum 1,5 grade Celsius. 

Cei care cred că încălzirea globală înseamnă doar veri mai toride și vreme capricioasă vor avea o imagine concretă a realității acestui fenomen: biodiversitate decimată, sărăcie extremă, migrație datorată foametei, luptă pentru puținele resurse de apă și hrană, aer care se poate respira doar cu masca filtrantă, boli noi cu impact devastator asupra sănătății cauzate de topirea ghețarilor, zone vaste de pe planetă care nu mai pot fi locuite de oameni, fenomene meteo violente tot mai frecvente, temperaturi de peste 60 de grade în multe locuri ale globului, etc.

„Ne uităm la lumea noastră cum arde sau alegem să facem ce este necesar pentru a ajunge la un altfel de viitor? ” îi întreabă cei doi autori pe cititorii cărții. Pentru că viitorul ar putea arăta mai bine chiar decât prezentul, dacă se iau măsurile necesare și obligatorii din punct de vedere moral, după cum afirmă Christiana Figueres și Tom Rivett-Carnac: „Atunci când copiii noștri și copiii copiilor noștri ni se vor uita drept în ochi și ne vor întreba: Ce ați făcut ?, răspunsul nostru nu va putea fi doar că am făcut și noi ce am putut, ci am făcut tot ce era necesar”.  Cu o structură perfect echilibrată și bine organizată, Noi alegem viitorul este o pledoarie pentru protejarea mediului de viață care răspunde tuturor întrebărilor pe care cititorii și le-ar putea pune. Sunt studiate diferitele mentalități de raportare la această problemă, iar în capitolul al 3-lea sunt structurate 10 acțiuni necesare.

Mai mult, în capitolul „Ce poți să faci acum ?” autorii prezintă un calendar de acțiuni ce pot fi întreprinse de fiecare cetățean al planetei azi, săptămâna și luna viitoare sau pe parcursul unui an. „Viitorul nostru este nescris. Va fi modelat de cine alegem să fim acum” spun Christiana Figueres și Tom Rivett-Carnac invitându-ne pe toți să scriem o nouă poveste „despre cea mai mare aventură a omului, în pofida unor greutăți covârșitoare. O poveste a supraviețuirii. Și a existenței înfloritoare”.

„Fromm nu era nici vrăjitor, nici cărturar. Talentul său de a-și lăsa inima să vorbească odată cu mintea e o calitate care, cândva, era cunoscută sub numele de înțelepciune”, notează jurnalistul Hans Jürgen Schultz în prefața cărții Din dragoste de viață, cea mai nouă apariție a Editurii Trei, purtând numele celebrului psihanalist.

Întâlnirile dintre cei doi și conversațiile înregistrate pentru difuzarea radiofonică au dat naștere unei cărți care cuprinde cele mai importante aspecte ale existenței umane care l-au preocupat pe Fromm toată viața: iubirea, consumerismul, viața, moartea, motivațiile umane pentru diferite comportamente sau alegeri, violența, sursa agresivității. Iată care sunt, în viziunea sa, 7 dintre cele mai profunde experiențe de viață și întâlniri care l-au marcat și l-au condus către dezvoltarea sa, personală și profesională. 

1. Copilăria nu s-a numărat printre cele mai fericite. Mama, Rosa Krause Fromm, a fost diagnosticată cu depresie; tatal său, Naphatli Fromm, comerciant de vinuri, era destul de temperamental, iar Erich a suferit din cauza mai multor fobii. Referindu-se la acea perioadă, el a caracterizat-o ca fiind „profund nevrotică”. Dar profesia, alegerile perspectivelor de a privi și gândi aceste aspecte, munca depusă cu sine – toate au condus spre o schimbare. „Faptul că eram unicul copil a doi părinți foarte anxioși nu a avut, desigur, un efect pozitiv asupra dezvoltării mele, dar cu timpul am făcut tot ce am putut să repar răul.” 

2. Primul Război Mondial – un eveniment crucial în dezvoltarea sa. „Aveam 14 ani când a început. Ca majoritatea băieților din clasă, nu am înțeles exact ce era războiul. Dar nu după mult timp, am început să văd dincolo de justificările superficiale legate de el și astfel am început să îmi pun întrebarea care m-a urmărit toată viața. Cum e posibil ? Cum e posibil să dureze patru ani până când se pune capăt acestei situații inumane ?”. Căutarea acestor răspunsuri i-a influențat ideile, i-a format gândirea și sensibilitatea pe durata întregii vieți, după cum precizează în cartea „Din dragoste de viață”. Pentru el, agresivitatea se află într-o relație directă cu frica. „Noi uităm mult prea repede că agresivitatea este o consecință a fricilor noastre. Frica este la fiecare pas pe care îl facem, suntem învățați să nu ne încredem în nimeni și să ne așteptăm la tot ce e mai rău din partea semenilor noștri. (…) Violența nu va dispărea decât atunci când și frica se va disipa”. 

3. O altă întâmplare marcantă care a avut loc în jurul aceleiași vârste l-a condus spre viitoarea profesie. O tânără prietenă de familie, artistă, foarte frumoasă şi-a pus capăt zilelor după moartea tatălui său bătrân, notează Hans Jürgen Schultz în prezentarea lui Fromm. Ultima ei dorință a fost aceea de a rămâne împreună cu el. Cum putea ea să își fi iubit tatăl atât de mult încât să aleagă moartea cu el, în loc de bucuriile vieții, care îi erau atât de accesibile și familiare ? Această experiență și, din nou, întrebările pe care întâmplarea le-a trezit în Fromm l-au condus spre psihanaliză și spre cercetarea motivelor comportamentului uman.  

4. Întâlnirile cu clienții săi și relația terapeutică. Erich Fromm a studiat psihologie, filosofie și sociologie la Heidelberg, luându-și doctoratul la vârsta de douăzeci și doi de ani. Și-a continuat studiile la München și Frankfurt. Și-a terminat formarea la renumitul Institut Psihanalitic din Berlin și, în 1930, a început să practice psihanaliza. Ca profesie, Erich Fromm a fost psihanalist. Pe parcurs a devenit adept al curentului umanist, punând mai mult accent pe întrebările despre potențialul uman. Povestește în „Din dragoste de viață” cum revelația autenticității din relația cu clienții a fost cheia unei terapii cu sens. „Pe măsură ce atenția mea a început să se aplece din ce în ce mai mult pe ceea ce am început să consider central în munca mea, anume pe relația dintre o ființă și alta și pe emoțiile specific umane care nu izvorăsc din instinct, ci din existența omului ca ființă umană, am început să îmi dau seama și să înțeleg mult mai bine ce se întâmplă în terapie.” 

5. Erich Fromm s-a născut într-o familie de evrei ortodocși stricți. Deși a primit o educație conservatoare, Fromm a renunțat încă din tinerețe la credința religioasă. Menționează că, în privința moștenirii din familie, cel mai mult l-a influențat faptul că a crescut în spiritul unei tradiții vechi, preburgheze și precapitaliste. De aici a moștenit respectul și dedicarea pentru cunoaștere și studiu, vitale pentru o existență cu sens în raport cu societatea modernă orientată doar spre câștig și consum, în opinia sa.

6. O altă întâlnire cu adevărat profundă ca viziune asupra existenței și credinței a fost cea cu filosofia budistă. „Budismul ne dă un exemplu strălucit de cum unele culturi dezvoltă principii morale fără subtext autoritar sau patriarhal. Acele principii sunt înrădăcinate și înfloresc, dacă vreți, în solul uman”, explică el în capitolul „Fiascoul religiei” din cartea „Dragoste de viață”. 

Freud și opera sa s-au numărat printre influențele esențiale care i-au format gândirea și dezvoltarea. În capitolul „Psihologia pentru nepsihologi”, Fromm explică pe larg și pe înțelesul tuturor nu doar teoriile freudiene, din perspectiva sa, ci și conceptele actuale și prezente în orice formă de terapie și în comportamentul uman: refularea, rezistența și transferul. De ce le „practicăm” intens în viața de zi cu zi și în ce fel înțelegerea lor ne va ajuta să rupem tiparele disfuncționale din relația cu noi înșine și cu ceilalți sunt doar câteva aspecte pe care Erich Fromm le nuanțează, cu exemple concrete, în cartea Din dragoste de viață.

Temerară, ingenioasă și profund originală, acestea sunt atributele care descriu cel mai exact cartea semnată de scriitoarea italiană Marilù Oliva, Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte, publicată de Editura Trei. 

Scriitoare, dar și profesoară de literatură pasionată de marile epopei ale Antichității, Marilù Oliva își propune să aducă în contemporaneitate atât de cunoscuta poveste a lui Odiseu, însă într-o manieră neconvențională. Autoarea spune istoria de viață a celui mai ingenios dintre eroii legendari reușind pe de-o parte să se țină cât mai aproape de linia epică a epopeii clasice, dar totodată schimbând radical perspectiva. Personajele feminine – Penelopa, Circe, Calypso, Nausicaa, Eurycleia, sirenele și zeița Atena – trec printr-un filtru al sensibilității feminine aventurile lui Odiseu. Prin acest mod inedit de abordare, autoarea reușește să confere voce personajelor feminine din epopee, dar fără a-l exclude pe Odiseu din lumina reflectoarelor. Mai mult decât atât, Marilù Oliva reușește să aducă mesajul mereu actual al epopeii mai aproape de omul secolului 21. 

„Foarte contemporan este și Odiseu”, spune autoarea în nota finală a cărții. Aceasta pentru că „știe să se reinventeze, să se ascundă și apoi să-și facă apariția în numele unei justiții care mai întâi de toate este umană. El, care nu-și pierde niciodată speranța, el, care știe cât se poate dovedi de prețios un mic gest de solidaritate, el, care, improvizând, se poate transforma în marinar, suveran, timonier, ţăran, cerșetor și tâmplar ne învață că smerenia este primul pas către civilizație. Cade și se ridică de fiecare dată cu multă demnitate, înșală, însă numai din prudență sau necesitate (niciodată doar de dragul de a înșela), naufragiază și supraviețuiește valurilor mării, la fel cum noi ţinem piept valurilor vieţii cotidiene, luptăm, iubim, ne pierdem, dar reuşim mereu să ne întoarcem la câte ceva. Astfel, fiecare va decide ce să regăsească în Odiseu: efigia de neşters a unui supererou sau poate chiar o frântură — eventual invincibilă — din sine”.

Carte pentru cititorii de toate vârstele sau genurile, Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte este scrisă la persoana I, într-o proză alertă, naratorul schimbându-se frecvent. Și chiar dacă este o carte povestită de femei, nucleul acesteia este Odiseu. 

Povestea fiecăreia dintre femei are un dublu rol: să surprindă cât mai multe fațete din personalitatea caleidoscopică a eroului, dar și să releve tipologii diferite de femei, care au echivalent și în lumea contemporană. De altfel, din aproape fiecare pagină a cărții străbate intenția evidentă a autoarei de a atrage atenția asupra perenității și universalității tipologiilor existente în Odiseea. Viziunea Penelopei, simbol al fidelității și diplomației, o completează pe cea a lui Circe, care devine în cartea lui Marilù Oliva o imagine a femeii emancipate, independente. Devotamentul doicii Eurycleia o impune ca pe-o figură cu atribute materne, în timp ce reflecțiile celebrei Elena din Troia îndeamnă cititorii la o meditație asupra consecințelor pasiunii pentru care frumusețea feminină este factorul declanșator. „Frumusețea nu aparține celei care o deţine, ci aparține celor care o admiră”, crede Elena din Troia, care, după ce petrece o viață regretând greșelile pe care le-a făcut, în discuția cu Telemah, fiul lui Odiseu, ajunge la concluzia că „frumusețea și moartea merg mână în mână”.

Din doar câteva trăsături sumare, dând cuvântul pe rând personajelor feminine, scriitoarea italiană reușește să realizeze o galerie de portrete de femei foarte complexe. Însă, dintre toate personajele cărții, uimește modul cum este portretizat Odiseu, unul dintre cei mai cunoscuți eroi ai războiului troian. Autoarea a încercat să fie cât mai fidelă descrierii originale din epopeea lui Homer, care folosește termenul „polýtropos” – „care se orientează în multe direcții” – și să-l redea în carte prin folosirea mai multor sensuri. Odiseu este astfel cel iubit de zei, dar dușmănit de Poseidon și pizmuit de oameni. Odiseu este extraordinar de versatil, uneori șiret, alteori înțelept și abil diplomat. Ca rege în Itaca are o noblețe naturală și evidente calități de lider. Este puternic fizic, curajos, creativ și rezilient – am spune astăzi. Iar mai presus de toate acestea, este empatic și foarte uman.

Odiseu nu se sfiește să-și arate sensibilitatea și chiar să plângă adesea de dorul pământurilor țării sale, al Penelopei sau al lui Telemah. Iar dacă din epopeea antică, eroul Troiei a rămas ca un simbol al călătorului care trebuie să înfrunte nenumărate primejdii pe uscat sau pe apă pentru a ajunge acasă, Marilù Oliva propune cititorilor în Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte un alt tip de interpretare: Odiseu este fiecare dintre noi, sunt toți cei care se încumetă să depășească toate obstacolele din cale pentru a se descoperi pe sine. „Marea forță a Odiseei este capacitatea sa de a se oglindi în prezent”, spune scriitoarea italiană, iar marele merit al cărții sale este că ne reamintește acest lucru.