Connect with us

Relatii&Sex

Lipsa definirii emoţiilor, precum fericirea sau iubirea, aduce suferinţă

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Avem cu toții tendința să manifestăm modalități exagerate de a privi și interpreta viață. Atunci când o facem, inevitabil, forța emoțiilor noastre crește și în cazurile în care emoțiile sunt din gama celor neplăcute, această creștere este absolut inutilă și consumatoare de energie atât fizică cât și mentală.

În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, una dintre modalitățile prin care mintea noastră poate distorsiona lucrurile este folosirea cuvintelor care definesc sentimente, trăiri, fără a defini cât mai precis ce înseamnă ele pentru noi personal. De exemplu: iubire, fericire, eșec, succes, împlinire, încredere, respect, dărnicie … lista poate continuă destul de mult.

“Să luăm că exemplu cuvântul IUBIRE! Care este definiția iubirii? Există o definiție general valabilă, cu repere clare de urmat? Nu! Fiecare dintre noi avem o imagine personală despre ce înseamnă iubirea pentru noi și despre cum am dori să se manifeste ea în viețile noastre. Haideți să luăm FERICIREA! Definiția general valabilă? Din nou nu avem! Dar suntem gata oricând să spunem că vrem să fim iubiți, fericiți, respectați, etc. Întrebarea este dacă, înainte de a pretinde să primim, ne-am definit cât mai exact ce reprezintă pentru noi personal aceste noțiuni, dacă știm cât mai bine cum anume vrem să fim iubiți, respectați, înțeleși, fericiți… Unde apare distorsiunea? Tocmai în această lipsa de definire personală a noțiunilor! Atâta timp cât nu definim, trăim cu mintea atârnată de ceva vag, de ceva ce așteptăm să se întâmple cândva, de undeva, din afară noastră, ca și când aceste lucruri ar fi niște cadouri pe care așteptăm să le primim de la viață, de la cei dragi, de la divinitate s.a.m.d.”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, preşedintele Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, în forma pe care noi ne-o dorim, nu avem cum să primim aceste emoţii sau sentimente; şi nu pentru că “cineva” nu vrea ci pentru că noi nu știm concret ce vrem. Cum ar putea oricine altcineva din afară noastră să știe de ce avem nevoie și mai ales CUM vrem să primim lucrul respectiv, dacă nici noi nu știm bine?

 

Lipsa de definire a emoţiilor şi sentimentelor aduce suferinţa

Această lipsă de definire, această așteptare aduce suferință, pentru simplul fapt că așteptăm ceva ce nu vom primi. Și cum se spune că “speranța moare ultima”, riscăm să ne complacem în a speră în loc să trecem la a acționa.

“Vreau să fiu fericit!, Vreau să fiu iubit!, Vreau … Ce înseamnă toate acestea concret pentru tine? Putem fi mai limpezi, mai preciși și mai de ajutor nouă înșine dacă reușim să definim niște noțiuni – altfel abstracte, în termenii următori:Sunt fericit, iubit, acceptat, respectat, înțeles, susținut, etc, atunci când: văd, aud, simt, primesc, ofer, acționez etc. Astfel, vei știi cine ești, care-ţi sunt nevoile, ce te împlinește cu adevărat, vei știi ce și cum să ceri de la viață și, cel mai important, vei știi să te oprești din când în când din cucerirea obiectivelor și să simți BUCURIA VIEȚII”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

“Urmează-ţi fericirea şi Universul îţi va deschide uşi acolo unde erau doar ziduri” –Josep Campbell

Continue Reading
Click to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Relatii&Sex

Cine suntem noi în cadrul relaţiilor noastre?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

Relaţionarea este unul dintre cele mai importante lucruri care ne definesc ca fiinţe umane, fie că vorbim de relaţia de cuplu, de familie, de prietenie, de serviciu sau de orice alt gen de relaţie. Desigur că putem trăi şi singuri, doar că menirea noastră este una socială, relaţională, suntem genetic construiţi pentru interacţiune socială.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, cea mai mare parte a vieţii noastre necesită relaţionare, iar deprinderile noastre de relaţionare se formează în primul rând în cadrul familiei. “Fiecare familie îşi direcţionează membrii în conformitate cu preferinţele lor individuale, propriile credinţe şi valori morale, spre roluri pe care trebuie să le joace şi mai ales cum să le joace. Acestea devin legi după care ne ghidăm modul nostru de a intra în relatii. În funcţie de aceste legi, mai mult sau mai puţin potrivite pentru fiinţa noastră şi pentru nevoile noastre, declarăm că suntem sau nu multumiţi de ceea ce trăim”, explică specialistul.

Mai mult decât atât, ceea ce preluăm de la familie şi de la cei din jurul nostru, nu este în esenţă nici bun, nici rău, doar felul în care alegem să le utilizăm este bun sau rău. Diferenţa o face capacitatea de a alege acele lucruri care se potrivesc cu fiinţa noastră şi cu contextul în care ne aflăm în acel moment, fără ca alegerea noastră să lezeze nici pe cei din jur, nici propria persoană. În majoritatea cazurilor, relationarea este una reactivă şi nu proactivă, deoarece cea mai mare parte a relaţionării depinde de felul în care suntem trataţi.

 

Ce simţi atunci când apar dificultăţi de relaţionare?

“Atunci când întâmpini probleme de comunicare şi de relaţionare, de cele mai multe ori simţi lipsă de întelegere, lipsă de încredere în tine sau în ceilalţi, lipsa unei deschideri şi comunicări reale, lipsa sentimentului că eşti apreciat, înţeles, respectat, iubit, lipsă de libertate, egalitate, corectitudine, sentimentul că dai mai mult decât primeşti. Atunci când acţionam în cadrul unui model existenţial, este bine să ne asumăm responsabilitatea pentru comportamentul respectiv şi deasemenea pentru răspunsul nostru la comportamentul celorlalţi. Atunci când viaţa noastră interioară este independentă de felul în care se comportă ceilalţi, suntem liberi, liberi să fim noi înşine, deci împliniţi”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

De teama singurătăţii, de multe ori ne minţim că ne e bine într-o relaţie toxică

O relaţie care ne împlineşte este aceea care ne oferă ocazia de a ne extinde abilităţile noastre ca persoane. În realitate, există multe situaţii în care rămânem într-o relaţie în care jucăm rolul unei persoane diferite, de teama să nu rămânem singuri. “Poate ar fi bine să te întrebi ce anume te face să rămâi acolo deşi ştii că te minţi şi pe tine însuţi/însăţi şi pe cel/cea de lângă tine. Poate ar fi bine să te întrebi cât timp îţi propui să mai râmai acolo şi, dacă totuşi alegi să rămâi, cum îţi poti îmbunătăţi în această relaţie calitatea de a fi tu însuţi/însăţi, de a-ţi împlini propriile nevoi, de a te dezvolta şi evolua pe toate planurile vieţii tale?”, afirmă psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru.

 

Ce este până la urmă o relaţie împlinită?

Chiar dacă perfecţiunea este o utopie, putem vorbi totuşi de relaţii optime sau chiar relaţii împlinite. Acestea scot în evidenţă echilibrul între valorile, nevoile şi dorinţele noastre şi alte partenerului nostru, chiar dacă sistemele de valori sunt diferite. “În situaţia în care se găseşte echilibru într-un sistem imperfect, şi aici mă refer la sistemele diferite de raportare ale celor doi implicaţi într-o relaţi, atunci aşteptările şi inevitabil dezamăgirile devin inutile şi ne câştigăm libertatea de a accepta de convieţuim în armonie. De aceea, este bine ca în relaţiile în care intrăm să încercăm să ne stabilim nişte graniţe, atât personale cât şi ale relaţiei în sine, să stabilim cât ne implicăm în viaţa şi trăirile altora şi cât îi lăsăm pe ceilalţi să se implice în viaţa şi trăirile noastre”, menţionează specialistul în relaţii de cuplu.

Pentru că suntem diferiţi, avem nevoi diferite şi modalităţi diferite de a le împlini, doar noi ştim cu adevărat care este binele nostru, indiferent de ceea ce cred ceilalţi în privinţa asta. Poţi alege să trăieşti permanent sub influenţa celor din jur, plecându-te ca o frunză în vânt de la o clipă la alta în faţa părerilor lor, trăind astfel viaţa altora sau poţi face o schimbare şi poţi începe să-ţi trăieşti propria viaţa cu cine, cum, când şi unde vrei tu şi nu ceilalţi.

“Relaţionare nu înseamnă să renunţi la fericirea ta “de gura lumii”, ci să poţi să împărtăşeşti cu cei din jur propria ta împlinire şi bucurie, să diferenţiezi drepturile şi necesităţile proprii de drepturile şi necesităţile celorlalţi. Într-o relaţie este important să-ţi aminteşti să te întrebi: “Cât de important este celălalt/ă în viaţa mea?”, “Cât de important/ă sunt eu în viaţa mea?”, “Cât îmi permit să fiu eu însumi/însămi şi cât îi permit celuilalt să fie el/ea însuşi/însăşi?” şi să echilibrezi aceste lucruri pentru a simţi mulţumire şi împlinire în viaţa ta”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Continue Reading

Psiho

Pe ce “sol” construim relaţia de cuplu?

Published

on

Foto Credit: Pixabay.com

În acesta viață, avem de învățat lecția relaționării, lecția construirii unei relații de prietenie, de colegialitate, de vecinătate, a relației părinți-copii ş.a., dar mai ales, cea care ne împlinește, ne da încredere în noi și ne motivează orice alt fel de relație, și anume lecția unei relații de cuplu.

Cu toate acestea, multe relații se sfârșesc cu multe suferințe din partea celor două părți, iar motivul principal invocat de psihologul Laura Maria Cojocaru este faptul că unul dintre parteneri, dacă nu ambii, intră “bolnavi” în relații și își descarcă frustrările acumulate din vechea relație.

“Aduc în discuție relațiile celor proaspăt ieșiți dintr-o altă relație în care au lăsat mizerie și durere, ale celor care fug pentru că lucrurile nu sunt perfecte, fug pentru că nu știu să-și asume responsabilități, fug pentru că nu pot face față, fug pentru că se plictisesc de ei înșiși și de propriul lor joc, fug pentru că nu se mai suportă pe ei înșiși și caută la nesfârșit pe cineva care să le confirme că trăiesc și au un rost în propria existența. Aceste categorii de persoane fug și vor fugi din nou atunci când celălalt va avea el/ea însuși/însăși nevoie de susținere și încurajare, pentru că ei nu știu decât să ia, încă nu au învățat să ofere”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Atunci când imperfecțiunile ies la iveală, unii tind să fugă

În același timp, specialistul afirmă că atunci când construim, intrăm în relație cu “materialul” pe care-l avem, cu sentimente, dorințe, nevoi, așteptări, cu calităţiile noastre (pentru că la început ne străduim să le arătăm doar pe acestea) și nu în ultimul rând cu trecutul nostru, cu bagajul de experiențe mai mult sau mai puțin integrate pe care l-am acumulat până în acel moment.

“Atunci când defectele inerente oricărui om (pentru că nimeni nu este perfect!), ies la iveală, cei ce nu-și pot asumă responsabilitatea pentru viață lor și a relației, se sperie și fug. În realitatea, acele persoane fug până la urmă de propria imperfecțiune, de teamă că odată descoperită, nu vor mai fi acceptăți. Fuga celor ce-i credem lângă noi lasă în urmă răni adânci și suferință, deoarece este greu de înțeles de ce tu-i poți accepta defectele celui de lângă ține și el nu. E greu în fața suferinței să-ți dai seama că nu de defectele tale fuge, ci de propria lui neputință și că nici el nu știe că face acest lucru atâta timp cât îți aruncă în față propria durere. Iar atunci, acela fuge într-o altă relație în care va sta până-i vor fi vizibile defectele, până va obosi să-și joace piesa și va uita sau încurca replicile pe care-și construiește viața”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Nu putem construi fericire pe nefericirea altcuiva

Este o mare responsabilitate să-ți asumi o nouă relație atunci când ai lăsat în urmă durere și suferință, este o mare iluzie să-ți imaginezi că ceea ce construiești va “ține” de dată aceasta atâta timp cât ceea ce construiești are în subsol suferința altcuiva.

“Nimeni, niciodată și nici o lege a divinității, a universului, a firii și mai ales a iubirii nu va fi în conformitate cu a construi fericirea pe nefericirea altcuiva; și asta pentru că tot ce este construit pe iubire crește și se dezvoltă în timp, iar ceea ce este construit pe durere, nu are o baza solidă, solul alunecă și construcția se dărâma mai devreme sau mai târziu, se spulberă  precum nisipul de sub temelia casei evocate de Iisus în cunoscuta Predică de pe Munte”, spune specialistul.

În același timp, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că, așa cum fiecare dintre noi avem la intrarea în casă un preș pe care ne ștergem pe picioare pentru a nu intra cu mizerie în casă nici noi, nici musafirii, tot așa și cei care bat la ușa sufletului nostru ar fi de dorit să intre cu inima curată.

“Recomandabil este ca atunci când ieșim dintr-o relație să nu lăsăm mizerie în urmă pentru că mirosul vine după noi, e bine să ne facem o baie înainte, o baie de conștiința și de ce nu, o baie de iertare. Atunci când pașii tăi sunt plini de lacrimile celor din urma ta, atunci când sufletul tău poartă povara unui suflet sfărâmat, vei pași în viitor murdărind în continuare, fiind până la urmă prima ființă care va suferi. Pentru că, dacă paharul relației din care beau cei doi parteneri nu este curat, este cel puțin neplăcut dacă nu dăunător. Un moment de reflecție nu strică niciodată!  Pe ce este construită relația voastră? Pe durere și minciună sau pe iubire și adevăr? Pe nisip sau pe stâncă? Puteți face ceva ca să schimbați lucrurile în bine în ceea ce credeți a fi o construcție solidă? Ai putea să te ștergi la ochi de câteva ori, să privești cu sinceritate pe fereastra sufletului tău, și dacă ceea ce vezi este la fel ca până acum, bucură-te, dacă nu, leapădă hainele murdare ale relației și începe construcția ei bazându-te pe adevăr și iubire”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 7 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială. De peste 8 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Continue Reading

Psiho

Cum se poate rata un copil din cauza parintilor?

Published

on

Neintelegerile parintilor, adictiile, regulile diferite, imixtiunea bunicilor sau parerile prietenilor pot fi doar cateva motive ce pot forma un copil cu probleme. Dar sa vedem mai pe larg, care sunt elementele care formeaza caracterul unui copil, dar si care pot fi problemele acestuia.

 

    Tipuri de parinti toxici:

  • Parintii „realizati”, bogati sau cu putere sociala, profesori, medici, avocati, fosti sportivi de performanta, toti vor sa demonstreze ceva prin copil. Cum? Punand in carca acestuia, ceea ce ei nu au apucat sa realizeze sau ,din contra, toata greutatea unei familii ce reprezinta ceva pentru societate. Cum se manifesta ei?
  • “Ii ofer copilului tot ceea ce eu nu am avut”. Intrebare: el merita? Stii si ce sa ii ceri pentru a creste in echilibru?
  • “Mi-am dorit sa invat sa cant la un instrument, dar parintii mei nu si-au permis, asa ca pe copilul meu l-am dat la pian, chitara, etc”. Intrebare: si-a dorit si el sa isi cultive aceste calitati? Profesorul ce spune, are calitati native, este motivat, repeta cu drag? Sau o face cu lehamite…
  • “Eu am facut sport de performanta, ma stie toata lumea, si el trebuie sa faca si sa aiba rezultate mult peste ceea ce eu am obtinut, doar are conditii cum eu nici nu am visat”. Sau: “mi-am dorit mereu sa fac sport de performanta, dar parintii nu si-au permis sau nu m-au lasat, deci copilul meu, avand tot ceea ce isi doreste, poate face performanta”. Intrebare: are calitati native, merge cu placere la sport?
  • “Trebuie sa fie cel mai bun din clasa, pentru asta face pregatire de mic”. “Stie mult mai multe decat cei de varsta lui”. Intrebare: are intr-adevar dorinta de a invata cu placere? Daca stie mult peste cei de varsta lui, nu cumva se va plictisi considerandu-se superior celorlalti? Veti reusi toata viata sa il tineti la un nivel superior celor de varsta lui sau va cadea in depresie cand isi va da seama ca vin altii din urma care inteleg mai cu usurinta, invata mai cu placere sau sunt pur si simplu mai talentati?
  • Parintele sabotor. Este cel care ofera intotdeauna, pe ascuns, fara sa vada nimeni, sau de fata cu toata lumea, jucarii, cadouri scumpe, indiferent daca copilul merita sau nu. El nu tine seama de rezultatele copilului, daca sunt sau nu, pe masura a ceea ce primeste. Unde greseste el? Greseste in relatia cu partenera si cu copilul. Indiferent cat de mult si cat de bine isi doreste aceasta sa isi creasca copilul, indiferent cat vorbeste cu acesta sau cum incearca sa il invete lucruri bune, nu va reusi. Pentru ca primind  prea mult, prea usor si fara noima, copilul nu o va mai asculta. Asa se ajunge la un copil rasfatat, care stie doar sa ceara, fara sa ofere. Iar acest copil se va face mare, iar cerintele lui vor fi nelimitate.
  • Parintele dictator. Este cel care stie cel mai bine, doar el, ce are nevoie copilul. Nimeni nu are voie sa il atinga, sa ii spuna copilului ceva rau. Pentru ca este perfect! Copilul face doar ce vrea si cand vrea, pentru ca se simte acoperit. Cand vor aparea problemele? Prima data in raport cu partenerul ce se va simti exclus. Apoi cand copilul va merge la gradinita, scoala, unde nu i se va mai perimite sa se comporte necontrolat. Ce intelege parintele dictator? Ca ii este suprimata libertatea copilului, ca este de vina invatatoarea care nu este buna, copii care sunt rai, societatea care nu intelege cat de perfect este copilul. Ce uita parintele dictator? Faptul ca, societatea, nu are nevoie de indivizi care nu inteleg reguli si norme. Pentru ca asa este construita societatea si copilul nu are cum sa o schimbe. Cine va avea de suferit? In primul rand copilul. Pentru ca va fi la limita de a fi exclus mereu din clasa, din mediul de prieteni. Apoi parintele care va ajunge sa fie din ce in ce mai exagerat in a acoperi “nazbatiile” propriului copil. Pana cand, crescand, acestea nu vor mai putea fi acoperite.

 

Factori toxici externi:

  • Bunicii. Pot fi cei care tind sa ofere exagerat de multa libertate copilului. Iar libertatea exagerata duce la formarea de indivizi ce se integreaza foarte greu in societate.
  • Bona. Daca nu are de oferit decat timpul ei si eventual dragoste, poate fi toxica. De ce? Pentru ca un copil are nevoie de atentie, are nevoie sa te joci cu el, sa canti, sa dansezi, sa construiesti, sa ii raspunzi la intrebari, sa il ajuti sa experimenteze, sa comunice, sa stie cand si unde libertatea lui incalca libertatea celorlalti. Din pacate, foarte multe bone nu au de oferit decat timpul lor. Si asta se vede de obicei prea tarziu, cand caracterul copilului este deja format si il face sa intre in conflict mai mereu cu societatea.
  • Prietenii/colegii. Cei care datorita adictiilor  sau pentru ca au nevoie de voi sunt in stare de orice. Astfel pot sa va “toarne miere in urechi”, doar pentru ca le sunteti sefi sau va permiteti sa faceti cinste. Asa puteti ajunge sa credeti ca sunteti cei mai cei, ca nimeni nu este ca voi. Daca nu ati mai face cinste, daca nu le-ati face cinste, daca casa voastra nu ar fi loc de promenade, oare v-ar mai ridica asa in slavi?

 

Ce probleme poate avea un copil crescut fara norme, valori, educatie?

  • Tuburari de personalitate
  • Tulburari de comportament
  • Adictii: alcool, droguri
  • Tulburari alimentare: obezitate, anorexie, bulimie
  • Tulburari sexuale

Cum se manifesta acestea?

  • Rezultate slabe la invatatura, chiul, batai cu colegii. Neterminarea studiilor
  • Dorinta de “a da un tun”. Adica de a face bani foarte multi, foarte repede
  • Acoolism la varste fragede
  • Furtul de obiecte din casa pentru a le transforma in bani pe care ii termina rapid
  • Necunoasterea valorii banilor, in sensul in care oricat i-ati da, ii cheltuie imediat
  • Apartenenta la grupuri rau famate: gasti de cartier, baieti de bani gata, prostitutie
  • Accidente auto (pentru ca sunt sub infuenta alcoolului, pentru ca oricum il scapa familia, pentru ca nu respecta regulile de circulatie)
  • Batai, scandaluri
  • Nu isi doresc sa se angajeze, pentru ca ei sunt “cineva” datorita renumelui familiei, sau propriului renume in cartier. Nu pastreaza un loc de munca, considerand ca munca nu este pentru ei

Cum se termina de obicei o astfel de poveste?

Foarte prost. Pentru ca resursele familiei nu pot fi nelimitate. Printr-un accident de ale carui consecinte nu mai poate fi absolvit. Printr-un scandal ce duce la ranirea unui parinte, a unui prieten sau a propriului copil. Mai mult decat atat, odata ce parintii imbatranesc, se pot opune din ce in ce mai putin, iar exagerarile lui sunt din ce in ce mai mari. Asta putand duce la falimentul familiei din perspectiva financiara, la divort sau la certuri fara sfarsit.

 

Continue Reading
Advertisement
Frumusete4 zile ago

Salon de infrumusetare. Vezi toate beneficile!

Sanatate6 zile ago

NU mai ține durerea în gât!

Sanatate6 zile ago

Cancerul de colon, cum il tratam!

Timp Liber7 zile ago

Scapa de grija colivei pentru inmormantare comandand-o online

Sanatate2 săptămâni ago

Cobză de răcit? Treci pe natural!

Psiho3 săptămâni ago

Alexandru Pleșea: 8 tehnici de întinerire

Sanatate4 săptămâni ago

Pășește încrezătoate într-o nouă etapă din viață, cu Mastrelle Meno

Frumusete1 lună ago

Gama SantaDerm ParasiteS împotriva păduchilor, o soluție naturală, sigură și eficientă

Timp Liber1 lună ago

ZAREA 7 Stele, istoria ce merită povestită

Sanatate1 lună ago

Victoria Asanache organizeaza primele cursuri de Navigatori de pacienti oncologici din Romania

Frumusete2 luni ago

Luptă împotriva îmbătrânirii tenului cu noua gamă ACM: Duolys

Life Style2 luni ago

Arcca, cel mai mare operator de campusuri private din România, pune la dispoziția studenților peste 2500 de locuri de cazare

Frumusete2 luni ago

Premiera – Onda, prima optiune pentru cei cu grasime localizata!

Life Style2 luni ago

S-a lansat platforma online myorganic.ro

Frumusete2 luni ago

Bucură-te de un păr bogat, sănătos și plin de vitalitate cu Plantur 39

Timp Liber2 luni ago

Crearea de noi locuri de joaca pentru copii

Life Style2 luni ago

De ce sa alegem incaltaminte de calitate?

Antreprenoriat2 luni ago

Cupio, succes 100% românesc pe piața autohtonă de beauty

Antreprenoriat2 luni ago

Importanta echipamentului de protectie in industria alimentara

Sanatate2 luni ago

De ce sa alegi epilarea definitiva?

Trending