Iarna este anotimpul poveştilor, al copilăriei şi momentelor speciale petrecute în familie. An de an, adunăm toate clipele frumoase în amintiri, fotografii, daruri nepreţuite sau… file de carte. Din drag de Crăciun şi pasiune pentru scris a luat naştere un proiect editorial aparte, cartea „Emoţie de sărbătoare. Crăciunul (Jurnalul unei fane a sărbătorilor de iarnă)” scrisă de autoarea braşoveană Bianca Bujor.

Apărută la editura Creator, tot din oraşul de la Poalele Tâmpei, parte a grupului Libris, cartea îşi surprinde cititorii cu versuri, file de jurnal, reţete festive, dar şi decoraţiuni explicate pas cu pas, pe care le putem realiza acasă. În plus, la final se găsesc pagini de agendă unde fanii Crăciunului îşi pot nota propriile amintiri sau gânduri de sărbătoare. Cu un design colorat şi festiv, cartea ne poartă prin „poezia iernii”, „bucurii simple”, „gusturi şi arome unice”, dar şi „cele mai frumoase podoabe”.

„Crăciunul este perioada mea preferată din an, un timp special când redevenim din nou copii, chiar şi pentru câteva clipe. Mereu am considerat cărţile drept un cadou special pe care îl poţi avea tot anul. Cărţile cu tematică de Crăciun au farmec în perioada sărbătorilor, desigur, dar m-am gândit să adaug şi părţile practice tocmai pentru a fi aproape de cititori cât mai mult. În zilele friguroase sau serile lungi de iarnă, când avem poftă de o gustare, ne putem inspira din reţetele dulci. Când începem să împodobim, „Emoţie de sărbătoare. Crăciunul” are şi idei grozave pentru decoraţiuni. Să nu uităm nici de poeziile şi poveştile inspirate de iarnă”, povesteşte Bianca Bujor.

„Emoţie de sărbătoare. Crăciunul” s-a lansat pe 18 noiembrie 2020. Deşi la prima vedere pare o carte pentru copii, aceasta este potrivită pentru întreaga familie unde fiecare poate găsi o activitate preferată. În tihna unei căni de ciocolată caldă, citim versuri nostalgice şi descoperim Jurnalul unei fane a sărbătorilor de iarnă. Cozonac, tort de Crăciun, fursecuri de sărbătoare şi alte preparate delicioase din caietul mamei îi invită pe cei pofticioşi în bucătărie. Şi cui nu-i plac bunătăţile de Crăciun ? Iar atunci când vorbim despre decoraţiuni, toţi cei ai casei sunt invitaţi să creeze podoabe minunate, inspirate din tutorialele celei mai festive cărţi.

„Chiar şi după un an, mi se pare un vis să treci, parcă instantaneu, de la cititor la autor. Bucuria este cu atât mai mare de Crăciun. Când am scris primele rânduri, cuprinsă de atmosfera de sărbătoare, nu mă gândeam că peste ceva vreme va deveni un proiect deosebit. După ce am prins mai mult curaj, m-am gândit să realizez o carte-concept, cum îmi place să spun, care să emoţioneze, dar să şi invite cititorul să participe la pregătirile festive, să aducă ceva nou şi interesant”, mai adaugă autoarea Bianca Bujor, care ne urează încă de pe acum să avem cu toţii sărbători cu sănătate şi un Crăciun de poveste.

Despre schimbările climatice se vorbește tot mai mult în ultima vreme. O parte dintre specialişti atrag atenția asupra pericolului ce ameninţă ecosistemele. Alții neagă existența unei crizei climatice, în timp ce oamenii simpli se întreabă dacă o eventuală acțiune a lor ar avea vreun impact. Este planeta într-un real pericol, iar dacă da, ce se poate face ?

Două personalități politice, Christiana Figueres, artizan și promotor al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și Tom Rivett‑Carnac, strateg politic principal al aceleiași convenții internaționale, oferă în Noi alegem viitorul. Cum vom supraviețui crizei climatice un răspuns în egală măsură tulburător, șocant și mobilizator. De altfel, Yuval Noah Harari spunea că este „una dintre cele mai mobilizatoare cărţi pe care le-am citit vreodată”. 

Publicată de Lifestyle Publishing, Noi alegem viitorul este o carte care oferă celor preocupați de mediul în care trăim – o categorie în care ar trebui inclusă toată lumea – o imagine clară, creionată realist a posibilelor scenarii ale viitorului planetei. Iar informația provine din cele mai autorizate surse, promotorii Acordului de la Paris privind schimbările climatice agreat de 195 de state. 

Christiana Figueres este fiica celui considerat „părintele națiunii costaricane moderne”, ales de trei ori președintele statului și cunoscut drept inițiatorul unora dintre cele mai ample politici de mediu din lume. Descendent direct al președintelui fondator al Companiei Indiilor de Est, fost președinte și director general al organizației Carbon Disclosure Project USA, dar și fost călugăr budist, Tom Rivett-Carnac a început să lucreze cu Christiana Figueres la strategiile de protecție a mediului dintr-un motiv pe care-l împărtășesc amândoi: generațiile care vor urma vor trăi viitorul pe care noi îl alegem astăzi pentru ele. 

Noi alegem viitorul este o carte la fel de îndrăzneață precum demersul politic inițiat de cei doi, densă în informații și cu un ritm alert. Este un volum care se citește cu sufletul la gură, cum am lectura un thriller, cu mențiunea că scenariile prezentate în carte nu sunt, din păcate, ficțiune, ci adevăruri științifice care prezintă un viitor al omenirii ce nu poate fi acceptat. 

„Ne aflăm în deceniul crucial. Nu este nicio exagerare să spunem că ceea ce facem în privința reducerii emisiilor între momentul prezent și 2030 va determina calitatea vieții oamenilor pe această planetă timp de sute de ani de acum înainte, dacă nu și mai mult”, spun autorii în debutul cărții. În acest moment, dacă statele lumii iau măsuri pentru reducerea emisiilor de carbon, omenirea are 50% șanse să evite un scenariu catastrofal. Este o situație care privește pe toată lumea, pentru că o degradare a situației va avea repercusiuni pentru toţi. 

În cel de-al doilea capitol al cărții, autorii propun cititorilor un exercițiu de imaginație, prezentându-le două scenarii posibile ale viitorului: lumea pe care o creăm acum și care duce la o încălzire cu peste 3 grade Celsius și lumea pe care ar trebui să o făurim, limitând încălzirea la maximum 1,5 grade Celsius. 

Cei care cred că încălzirea globală înseamnă doar veri mai toride și vreme capricioasă vor avea o imagine concretă a realității acestui fenomen: biodiversitate decimată, sărăcie extremă, migrație datorată foametei, luptă pentru puținele resurse de apă și hrană, aer care se poate respira doar cu masca filtrantă, boli noi cu impact devastator asupra sănătății cauzate de topirea ghețarilor, zone vaste de pe planetă care nu mai pot fi locuite de oameni, fenomene meteo violente tot mai frecvente, temperaturi de peste 60 de grade în multe locuri ale globului, etc.

„Ne uităm la lumea noastră cum arde sau alegem să facem ce este necesar pentru a ajunge la un altfel de viitor? ” îi întreabă cei doi autori pe cititorii cărții. Pentru că viitorul ar putea arăta mai bine chiar decât prezentul, dacă se iau măsurile necesare și obligatorii din punct de vedere moral, după cum afirmă Christiana Figueres și Tom Rivett-Carnac: „Atunci când copiii noștri și copiii copiilor noștri ni se vor uita drept în ochi și ne vor întreba: Ce ați făcut ?, răspunsul nostru nu va putea fi doar că am făcut și noi ce am putut, ci am făcut tot ce era necesar”.  Cu o structură perfect echilibrată și bine organizată, Noi alegem viitorul este o pledoarie pentru protejarea mediului de viață care răspunde tuturor întrebărilor pe care cititorii și le-ar putea pune. Sunt studiate diferitele mentalități de raportare la această problemă, iar în capitolul al 3-lea sunt structurate 10 acțiuni necesare.

Mai mult, în capitolul „Ce poți să faci acum ?” autorii prezintă un calendar de acțiuni ce pot fi întreprinse de fiecare cetățean al planetei azi, săptămâna și luna viitoare sau pe parcursul unui an. „Viitorul nostru este nescris. Va fi modelat de cine alegem să fim acum” spun Christiana Figueres și Tom Rivett-Carnac invitându-ne pe toți să scriem o nouă poveste „despre cea mai mare aventură a omului, în pofida unor greutăți covârșitoare. O poveste a supraviețuirii. Și a existenței înfloritoare”.

Pornind de la o idee ingenioasă și îndrăzneață, scriitoarea italiană Marilù Oliva reușește în cartea sa Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte publicată de Editura Trei să rescrie epopeea antică a lui Homer și să inverseze perspectiva narativă, aducând în prim-plan personajele feminine, care însă nu-l eclipsează pe Odiseu. Supereroul războiului troian este și în cartea scriitoarei italiene centrul de greutate al narațiunii, ca și în epopeea antică. Mai mult chiar, lui îi revine sarcina de a aduce mai aproape de omul secolului 21 mesajul epopeii antice. 

Odiseu, așa cum este prezentat în Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte este un personaj foarte complex, ca un diamant cu multe fațete, iar acesta este un tribut adus de Marilù Oliva epopeei lui Homer. Odiseu este înțelept și la nevoie șiret, curajos, rezilient, perseverent, „temerar și foarte mintos”, cum îl consideră Ahile și totodată bărbatul dorit de toate femeile, deși el are inima dăruită uneia singure: Penelopa. 

Autoarea romanului, Marilù Oliva, spune lucrurilor pe nume într-un interviu acordat „Libreria Covo della Ladra”: „Odiseu e un mare macho!” „Regele devenit naufragiat” are o noblețe firească, o piele bronzată și mirosind a sare, cu musculatura atletică și știe să mânuiască la fel de bine și spada și cuvintele. Are un efect devastator asupra femeilor pe care le întâlnește, fie că sunt descendente din zei sau oameni, fascinează și frânge inimi, însă fără voia sa, pentru că nicio clipă nu își ascunde intențiile: vrea să se întoarcă în regatul său, la Penelopa.   

Atributul de „mare macho” acordat de Marilù Oliva lui Odiseu este la fel de îndrăzneț precum ideea cărții pe care a scris-o, însă se subordonează perfect perspectivei din care e narată Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso şi celelalte, pe de-o parte, dar și narațiunii antice, pe de altă parte. Mereu surprinzătorul Odiseu, eroul cu „cea mai caleidoscopică minte”, poate fi și un mare macho dacă luăm în considerare ce spun personajele feminine despre el. 

Cartea semnată de Marilù Oliva debutează cu imaginea unui Odiseu gânditor, pe malul mării, observat de Calypso, care îl ține ostatic de ani îndelungați. „De ce nu-l pot lăsa să plece ?” se întreabă aceasta. „De ce îl urmăresc până aici în fiecare dimineață și mă las pradă umilinței ? Vraja care mă leagă de el ma obligat să-l urmăresc și în această dimineață ca o cățea credincioasă, după ce stăpânul a alungat-o în șuturi. Stau aici deoparte și îl spionez, având din nou confirmarea crudului adevăr: nu voi fi niciodată prima lui grijă, nu sunt nici măcar a doua și nici a treia, pentru că sunt doar puntea dintre două provocări”, mai spune Calypso, „cea cu bucle frumoase”, care-l eliberează pe Odiseu doar la porunca lui Zeus. Lamentările resemnate ale nimfei sunt foarte asemănătoare cu cele ale unei femei a cărei dragoste nu este împărtășită. 

Circe, zeița-vrăjitoare care transformă bărbații în animale, pentru că doar astfel își poate manifesta independența și emanciparea pendulează între sentimente contradictorii în ce-l privește pe Odiseu. „Simt în el ceva teluric, pe care îl au doar zeii, titanii” spune aceasta. Tot Circe oferă și un portret foarte complex al lui Odiseu, cel care o jignește în fiecare clipă cu indiferența lui: „Odiseu este un războinic foarte atrăgător — o știu și celelalte femei care, muritoare sau nu, s-au topit în brațele lui. Dar el are ceva mai mult, dincolo de atractivitate și corpul robust, dincolo de eroismul și răbdarea cu care a îndurat pericole ce depășesc puterea omenească. Are o minte care știe să ţină piept valurilor de calamități și să prețuiască darurile sorţii. Știe să-și imagineze lucrurile menite oamenilor de destinul lor, știe să intuiască probabilitățile, să prevină reacțiile sufletului uman. Știe să calculeze, să reinventeze, să elimine contratimpul. Și mai știe, la nevoie, să se lase dus de val, scoțând la lumină esența sa umană cea mai profundă”.

Străinul adus de mare cucerește și inima lui Nausicaa. Dincolo de trupul plin de răni aceasta vede demnitatea și noblețea unui rege, iscusința cu care vorbește și înțelepciunea lui. „Cel mai perspicace dintre războinicii ahei” nu-și întoarce însă privirea spre o „fetișcană cu ochii plini de dragoste” cum este Nausicaa. Cât despre sirenele care ademenesc bărbații, acestea au ajuns să spună povestea războinicului din Troia în cântecele lor, „un erou a cărui inteligență poate să urzească planuri ingenioase, faimosul rege care a reușit să ne păcălească chiar și pe noi”.

Atena, „zeița fecioară care nu se împreunează cu muritorii, dar pătrunde în mintea unora dintre ei”, este singura care nu cade pradă farmecului lui Odiseu doar pentru că natura sa nu-i îngăduie să simtă astfel de dorințe. Ea este cea care îl sfătuiește constant și acționează, după cum spune Marilù Oliva în același interviu, „ca un înger păzitor nu doar al lui Odiseu, ci și al familiei sale”. 

Cât privește relația lui Odiseu cu Penelopa, povestea acestei iubiri a străbătut secolele și a rămas până în zilele noastre ca o imagine a fidelității și dragostei care trece peste toate obstacolele. „Pentru mine Penelopa e o mare doamnă” spune Marilù Oliva, „dar ca toate femeile din Odiseea este foarte singură. E o femeie învățată să-și exercite constant și răbdarea și diplomația”. Poate din acest motiv Penelopa nu se aruncă din prima în brațele lui Odiseu, atunci când identitatea acestuia este revelată. Îl ține pe jar și îl supune unui test: să dezvăluie secretul patului lor. Aceasta pentru că era construit de însuși Odiseu, dintr-un măslin gros, ale cărui rădăcini încă erau ancorate în pământ. Acel pat conjugal era pentru Penelopa și Odiseu centrul palatului, dar și centrul lumii. Însă, chiar dacă intuind adevărata sa natură, Odiseu a încercat să-și înfigă adânc rădăcinile în pământul Itacăi, zeița Atena îl avertizează: „…ești cetățeanul neostenitelor valuri. Nu-ți vei putea ține rădăcinile înfipte, nu vei putea să te împotrivești naturii tale”. 

„Tot ce găsește cititorul scris în Odiseea mea provine de la Homer. Am adăugat doar câteva episoade mitologice, dar chiar și detaliile (mâncarea, îmbrăcămintea, plantele) sunt cele din epopeea originală. Structural, am construit cartea pe scheletul narativ al lui Homer, cu excepția începutului. În timp ce în epopeea antică Odiseu apare abia începând cu cartea a 5-a, eu am vrut să-l introduc imediat în scenă, pentru că mi se pare strălucitoare această nouă figură a unui erou care plânge și tânjește după patria sa îndepărtată. El, care a conceput șiretlicul ce a îngenunchiat Troia, este captiv capriciilor unei femei. De ce să-l fac pe cititorul curios să aștepte atât de mult ?” spune autoarea. Revenind la afirmația ei provocatoare despre Odiseu, acesta poate fi considerat un macho, dar un tip mai aparte, pentru că nu urmărește să cucerească femeile – fie regine, nimfe sau zeițe – și se va întoarce, de fiecare dată, acasă.